Cele doo notiuni ar trebui sa mearga mana in mana. De obicei se merge pe prima varianta. Vizualuri incarcate, complexe, ba chiar complicate, care incearca sa ascunda sau sa compenseze lipsa ideii. Apoi, sunt ad-urile care au in spate o idee, dar la care nu se mai acorda atat de multa importanta vizualului. Probabil ca sa nu se piarda ideea printre prea multe amanunte. Si totusi, acestea din urma iau si premii. Nu stiu daca sunt mai eficiente, dar mi-ar placea sa aflu.

Iata de la ce am pornit:

Asdar, voi ce alegeti?

“Ba, fii atent! De dimineata plec cu ma-ta la doctor. Vine tramvaiu imediat. Apoi schimbam cu 34 care era deja in statie. La intoarcere, a aparut dinspre Obor imediat. Coboram din 34 si vine imediat tramvaiu.”

Io ma uit ca bou’.

“Mi-am pus chilotii pe dos”

Regrete: “n-am mai avut bani de 6 din 49″.

Sau “am belit pula”, mai pe romaneste. Pe langa toate cacaturile care ni se intampla, iata ca cineva s-a gandit deja sa ne aranjeze si viitorul, si-asa aranjat: pula drumuri, pula sanatate, pula scoala, pula cultura, pula justitie, pula economie, pula paduri, pula parcuri, pula turism si lista ramane deschisa.

Pe IQads, mare site de publicitate si ceva PR ruleaza intr-o dementa bannere cu mircea geoana. Pana aici nici o problema. Dar, daca nu apare cacatu ala de banner, apare altu, mult mai fain si mai tineresc si … mai rosu. La un click distanta e “caravana rosie”. Break dance, bla bla bla, tsd. Am ramas masca. Din punct de vedere pr, e o chestie tare de tot. Din punct de vedere uman, dar si legal, sa incerci sa inrolezi minori in partidu tau comunist – securist – plin de dihori imputiti NU. Si totusi, ei deja se gandesc la viitor. La pustimea fara scoala si fara creier care maine le va oferi tot lor legitimitate, putere, bani si drepturi sa distruga o tara faina cu prea multi oameni de cacat.

Mai multe pe BE RED BE COOL. Asta daca puteti sa va uitati la copii aia cretini si terminati, dar care zambesc atat de colgate. Si e pe bune. Ei chiar nu sunt constienti ca parintii lor nu au bani sa le dea exact din cauza cretinilor pt care ei danseaza. Si e si-un che guevara aruncat pe-acolo prin headeru ala atat de rosu si atat de cool …

Un mare P.S. Prima mea bucurie pe ziua de azi: am vazut intr-o intersectie un banner cu REMUS CERNEA. Super tare !!! Deci exista! Mai multe la verzi.

Am scris, spatmana trecuta parca, despre La Copac. Si am scris de bine. Imi pare rau daca am indus pe careva in ceata, dar si eu, la randul meu, mi-am luat-o. Din pacate, nu numa eu mi-am luat-o, ci si niste amici.

Mergem, intr-una din pauzele de pranz la copac. Ne asezam. De obicei eram mai multi, dar atunci eram doar doi: io si cu C – colegu motorist. Vine minunatu chelner, pe care am avut puterea sa-l iert cand mi-a adus bere la halba in loc de sticla, pretext excelent, dealtfel, sa nu-i las bacsis, ceea ce oricum nu mai fac de ceva timp. Cum spuneam, vine minunatu chelner, om normal dealtfel, chiar n-am ce sa-i reprosez altceva, in afara de magaria cumplita, evident. Vine el la noi si, pt ca tot stia clar ca nu mancam nimic de la ei, in primu rand pt ca nu ne permitem, ne intreaba daca mancam ceva, raspundem ca nu, dupa care ne roaga politicos si corect politic sa nu ocupam masa, pt ca ei au nevoie de locuri pt oamenii care vin sa manance, politica pe care o aplicau taman din ziua aia. Ca a vezi! Mergeam zilnic. As putea zice ca ne cunosteam, desi nu vad de ce ar vrea cineva sa cunoasca asa specimene. Da, am gresit. Am rezut ca s-au mai schimbat cocalarii. Ce idioti. Asa ceva e imposibil. Sa-i zica La Cocalari, de-acum inainte.

Acuma, faza cu mancarea. E, fata finuta, mititica si draguta, nu bea bere cu noi, iesea cu noi la pranz, dar nu bea, ci doar manca. La inceput mancarea afost buna. Atat de buna ca si-a adus si niste colege. Dar, cu fiecare zi, mancarea a inceput s-o cam suga. Pana cand, ultima data cand a iesit cu noi, a cerut o supa, fiind racita cobza. Supa pe care n-a putut s-o manance. Si a lasat cam un sfert in bolu ala. Chelnerita a intrebat-o daca nu i-a placut. Ea n-a zis nimic. Acuma pe bune, ce era sa zica? Si, totusi, a lasat spaga. Noi nu.

Cam asta ar fi. Mai multe in “Povestea Spagii sau De ce nu las io bacsis”.

… campania Lay’s – “Dragoste sau bani” , desfasurata anul trecut. Oamenii se inscriau in campanie si optau pentru unul dintre cele doua premii: “dragoste” – excursie la Paris sau “bani” – 2000 RON. 75% au ales “bani”, iar restul “dragoste”. (IQads)

E vorba de o campanie pe telefoanele mobile: mobile marketing ii zice. Sincer sa fiu, inca nu inteleg cum functioneaza, ca mie nu mi-a trimis nimeni nimic de genu asta pe mobil, in afara de cretinii de la vodafone, evident.

Din treaba asta io unu inteleg 3 lucruri: in primu rand, la campaniile astea se baga numa aia cu foamea in gat, in al doilea, Parisu nu mai e ce-a fost si, in al treilea, a murit iubirea domne (asta pt noi, oamenii de rand, ca-n lumea tabloidelor iubirea e omniprezenta).

Nu pe bune acuma, cat de idiot sa fii sa renunti la o excursie in doi in Paris pt 2000 de lei? Sau un iPhone aduce mai multa dragoste decat o excursie in Paris?

Si a propos de vodafone, ca tot ma anunta ei saptamanal ca au nush ce cacat de concurs: ati auzit sa fi castigat cineva vreun premiu la vreunu din concursurile lor?

As vrea, totusi sa inchei intr-o nota optimista: daca dragostea a murit, promotiile astea de cacat, cand au de gand sa moara? Sau prostii, cand or sa inteleaga ca premiile astea nu exista?

Povestea Spagii incepe undeva, in timpuri imemoriale, da pe mina ma intereseaza doar alea memoriale, adica inainte de revolutie, cand a devenit obligatorie, pt ca se murea de foame. A continuat dupa revolutie pt ca securistii au ramas la putere si au continuat sa-si bata joc de noi, lasandu-ne in pragul subzistentei.

Pana la urma, doctorii ar trebui sa aiba bani, salarii decente, militienii la fel, functionarii aia publici, toti cei care tre sa aiba grija de noi. Ca oricum n-o fac, oricata spaga le-ai da, asta e, intr-adevar o problema. Si asta e unu din motivele pt care nu dau spaga.

Altu ar fi ca nu-mi permit.

Si ar mia fi unu: pt ca nu pot. Gesturile mele impiedicate pun in pericol decenta si demnitatea, atat a mea cat si a spaguitului. Ultima oara cand am incercat, a fost la doctor. Pe tren nu se pune, ca acolo imi iesea. Aia era exceptia. Cum spuneam, la doctor. Aveam o punga in mana. Am cautat atat de mult momentu prielnic, m-am fastacit atata, incat m-am intors cu punga acasa. Eram rosu tot, transpirat. Inca nu stiam ce sa fac. In cele din urma, am luat hotararea: nu mai dau spaga.

Lasand asta la o parte, dupa ce am devenit salariat, lasam bacsis prin baruri. O carca de bani. Bani care ajungeau la niste retardati de chelneri. Vai saracii, au salarii mici. Si? La chioscu din coltu strazii au tot salarii mici. Lasa careva bacsis? Nu. Si e normal. Da in bar nu e normal. Ca poate iti scuipa in mancare. Putini stiu ce amenzi da opc-ul cand are ocazia. Io nu cred ca vreun patron isi permite sa arunce unu – doo salarii de salahor/chelner plus spaga aferenta din cauza unui dobitoc. Si cred ca si chelnerii stiu asta. Altfel spus, tot ce poa sa faca e sa te serveasca tarziu.

Povestea mea cu barurile suna cam asa: mergeam in salt si lasam bacsis gramada unei tampite. Ba ne si salutam pe strada. Era clar ca tipa era chiar un om ok, nu doar o chelnerita pupincurista. Ceea ce nu poate decat sa te bucure. Apoi nu ne-a mai placut baru, ca a devenit de cacat cu totu. Oricum, tipa plecase. Am revazut-o cand am ajuns la unii la un interviu. Era o agentie mica dar care tragea tare, toti erau tineri, etc. Nu doar ca nu m-a bagat in seama, dar a mai si rugat-o pe o colega sa stea paravan intre noi, ca nu cumva sa fie nevoita sa schimbe vreo privire cu mine. Am ramas masca. Investisem bani grei in cacatu ala de om …

Io chiar sunt mare fan R.U.S.T. Iar concertu de joi, din Mojo, fostu Backstage, a fost senzational. Si-au lansat un EP. De ce nu l-am cumparat? De dobitoc. Dar si de zgarcit. Doar la bere nu ma zgarcesc, si e tare scumpa in Mojo. Va recomand sa va duceti p-acolo doar in ziua de salar, altfel …

Si au cantat baietii, au duduit, ce sa mai. Mai tare decat economia, normal. Si au avut si public. Ca sa vezi ce inseamna promovarea. Sunetu a fost bun, pesemne aia au investit ceva. Vocalu s-a apucat serios de canto si se simte. Dar cel mai mult se simte seriozitatea. In plus, se pare ca prin trupa asta au trecut numa si numa oameni capabili. Si asta spune multe. Poate de-aia nu si-au gasit inca un al doilea chitarist. Apoi, am avut nesabuita placere sa asistam la un solo de tobe. SOLO DE TOBE. Exact. Prima trupa infiintata dupa revolutie care ne ofera un solo de tobe.
Un concert exceptional. O trupa care va ajunge mare, fara nici o indoiala. Nu stiu de ce au scos EP, pt ca au cantat cam mai bine de-o ora, ce-i drept au avut si coveruri. Au cantat si prima piese compusa de R.U.S.T., cu alti oameni, in afar de basist, evident. Si a sunat bine, evident. Si stim cu totii ca sunt putine trupe care canta bine de la prima melodie.

P.s. Cautam pe yutub “Big Bad Harley”, da n-am gasit, de fapt, nimic de-al lor. Asta nu e bine. Bai, baieti, se poate?

De ceva timp, aveam io impresia ca le-a venit cocalarilor mintea la cap. Mda. N-avea cum. Oricum, io nu cred ca se angajeaza careva ca sa-si faca prieteni. Io unu stiu ca am prieteni si ca m-am angajat pt bani. Si stiu sigur ca sunt cu capu pe umeri. Daca n-as fi fost, ar fi insemnat sa-l tratez cu curu pe noul coleg, un tiganus mic si usor speriat de bomba, sau de noi: un motorist – un hell’s angel, si io – un pletos cu ditai barba. Da noi l-am invitat la tigara, la bere in pauza, la o vorba, etc. Da el a ales sa pastreze distanta. Idiot si atat. In rest, prefera sa stea la taclale cu soferu – un retardat cu iPhone, pe care l-a adus ma-sa de mana la munca, si cu secretara care toarna si spala veceurile, in ciuda faptului ca avem femeie de serviciu. E, daca atat ii duce capu!

Am datorii. Ca tot omu. Da mici, nu ca altii. Datoriile sunt invers proportionale cu bunul simt, dupa cum stiti. Evident, sunt in imposibilitate de plata, cum ar veni, pt ca aia care au datorii mari la mine nu se sinchisesc. Muistii, nesimtiti.

Discutam mai demult cu un fost coleg despre oamenii care nu-si platesc datoriile. Mie mi se par cei mai fericiti oameni din lume. Pe bune, io unu asa ii vad. Au bani, evident; nemunciti, evident si, mai presus de orice, li se rupe ca tre sa dea banii aia inapoi, ba chiar nu-i mai restituie niciodata sau foarte tarziu, daca ai norocu asta. Criza, par examplu, e o mana cereasca pt ei. De fapt, cu ocazia asta, si-au aratat multi adevarata fata: pt ca mai erau si d-aia fara tupeu; dar acum, toata lumea are tupeu sau macar un pretext puternic. Dupa caz. Altfel spus: constiinta, daca exista, nu se aplica in cazul datoriilor. Eu si cei ca mine, pe de alta parte, mai avem putin si umblam pe sub pamant cand avem datorii, facute de nevoie, evident si dam din colt in colt. Ei nu. Ei chiar cheltuiesc cu mandrie banii altora – oameni apropiati, dealtfel.

Nu mai rezist cu subiectu asta, asa ca inchei: nu inteleg si, mai mult, nu e corect!

Ma gandeam sa incep o noo rubrica: retete. Inca nu ma pot hotara. In principiu, ca sa iasa o rubrica ar trebui sa am mai mult de o reteta. Deocamdata o am doar p-asta, asa ca, na.

Dar sa va spun reteta. Se ia un bull-terrier de 5-6 luni. Haios foc, jucaus, plin de energie, inocent, infantil si cate si mai cate. Apoi se ia o legatura de brocoli, vorba vine, se spala bine la ghiveta si apoi i se serveste bulterrierului haios. Se agita cateva ore, apoi se invita niste amici pe la tine.

Din momentul venirii musafirilor se dezvolta un fiasco urat mirositor din stomacul micului bulterrier, care numa mic nu e, ca are deja 20 de kile. Nu se aude cand se bese, dar afli instant ca s-a intamplat. Si le trage cand ti-e lumea mai draga. Bine ca nu l-am luat in brate ca ma spurca de tot. Cum spuneam, se basea cand alerga dupa jucarie, se basea cand tragea de jucarie, si cre ca se besea si cand parea ca sta cuminte.

Rezultatul este senzational, atata timp cat nu ti-e lene sa deschizi un geam, o usa sau orice ar putea readuce viata in camera aia. Situatia contrara nu este recomandata. De fapt, cel mai bine, credeti pe cuvant un om patit si nu incercati asta acasa. Nici la voi, nici la altii.

P.S. De ce miros basinile?
Ca sa se poate bucura si surdo-mutii de ele !!!
Ua ua ua ua …