Povestea Spagii incepe undeva, in timpuri imemoriale, da pe mina ma intereseaza doar alea memoriale, adica inainte de revolutie, cand a devenit obligatorie, pt ca se murea de foame. A continuat dupa revolutie pt ca securistii au ramas la putere si au continuat sa-si bata joc de noi, lasandu-ne in pragul subzistentei.

Pana la urma, doctorii ar trebui sa aiba bani, salarii decente, militienii la fel, functionarii aia publici, toti cei care tre sa aiba grija de noi. Ca oricum n-o fac, oricata spaga le-ai da, asta e, intr-adevar o problema. Si asta e unu din motivele pt care nu dau spaga.

Altu ar fi ca nu-mi permit.

Si ar mia fi unu: pt ca nu pot. Gesturile mele impiedicate pun in pericol decenta si demnitatea, atat a mea cat si a spaguitului. Ultima oara cand am incercat, a fost la doctor. Pe tren nu se pune, ca acolo imi iesea. Aia era exceptia. Cum spuneam, la doctor. Aveam o punga in mana. Am cautat atat de mult momentu prielnic, m-am fastacit atata, incat m-am intors cu punga acasa. Eram rosu tot, transpirat. Inca nu stiam ce sa fac. In cele din urma, am luat hotararea: nu mai dau spaga.

Lasand asta la o parte, dupa ce am devenit salariat, lasam bacsis prin baruri. O carca de bani. Bani care ajungeau la niste retardati de chelneri. Vai saracii, au salarii mici. Si? La chioscu din coltu strazii au tot salarii mici. Lasa careva bacsis? Nu. Si e normal. Da in bar nu e normal. Ca poate iti scuipa in mancare. Putini stiu ce amenzi da opc-ul cand are ocazia. Io nu cred ca vreun patron isi permite sa arunce unu – doo salarii de salahor/chelner plus spaga aferenta din cauza unui dobitoc. Si cred ca si chelnerii stiu asta. Altfel spus, tot ce poa sa faca e sa te serveasca tarziu.

Povestea mea cu barurile suna cam asa: mergeam in salt si lasam bacsis gramada unei tampite. Ba ne si salutam pe strada. Era clar ca tipa era chiar un om ok, nu doar o chelnerita pupincurista. Ceea ce nu poate decat sa te bucure. Apoi nu ne-a mai placut baru, ca a devenit de cacat cu totu. Oricum, tipa plecase. Am revazut-o cand am ajuns la unii la un interviu. Era o agentie mica dar care tragea tare, toti erau tineri, etc. Nu doar ca nu m-a bagat in seama, dar a mai si rugat-o pe o colega sa stea paravan intre noi, ca nu cumva sa fie nevoita sa schimbe vreo privire cu mine. Am ramas masca. Investisem bani grei in cacatu ala de om …

Io chiar sunt mare fan R.U.S.T. Iar concertu de joi, din Mojo, fostu Backstage, a fost senzational. Si-au lansat un EP. De ce nu l-am cumparat? De dobitoc. Dar si de zgarcit. Doar la bere nu ma zgarcesc, si e tare scumpa in Mojo. Va recomand sa va duceti p-acolo doar in ziua de salar, altfel …

Si au cantat baietii, au duduit, ce sa mai. Mai tare decat economia, normal. Si au avut si public. Ca sa vezi ce inseamna promovarea. Sunetu a fost bun, pesemne aia au investit ceva. Vocalu s-a apucat serios de canto si se simte. Dar cel mai mult se simte seriozitatea. In plus, se pare ca prin trupa asta au trecut numa si numa oameni capabili. Si asta spune multe. Poate de-aia nu si-au gasit inca un al doilea chitarist. Apoi, am avut nesabuita placere sa asistam la un solo de tobe. SOLO DE TOBE. Exact. Prima trupa infiintata dupa revolutie care ne ofera un solo de tobe.
Un concert exceptional. O trupa care va ajunge mare, fara nici o indoiala. Nu stiu de ce au scos EP, pt ca au cantat cam mai bine de-o ora, ce-i drept au avut si coveruri. Au cantat si prima piese compusa de R.U.S.T., cu alti oameni, in afar de basist, evident. Si a sunat bine, evident. Si stim cu totii ca sunt putine trupe care canta bine de la prima melodie.

P.s. Cautam pe yutub “Big Bad Harley”, da n-am gasit, de fapt, nimic de-al lor. Asta nu e bine. Bai, baieti, se poate?

De ceva timp, aveam io impresia ca le-a venit cocalarilor mintea la cap. Mda. N-avea cum. Oricum, io nu cred ca se angajeaza careva ca sa-si faca prieteni. Io unu stiu ca am prieteni si ca m-am angajat pt bani. Si stiu sigur ca sunt cu capu pe umeri. Daca n-as fi fost, ar fi insemnat sa-l tratez cu curu pe noul coleg, un tiganus mic si usor speriat de bomba, sau de noi: un motorist – un hell’s angel, si io – un pletos cu ditai barba. Da noi l-am invitat la tigara, la bere in pauza, la o vorba, etc. Da el a ales sa pastreze distanta. Idiot si atat. In rest, prefera sa stea la taclale cu soferu – un retardat cu iPhone, pe care l-a adus ma-sa de mana la munca, si cu secretara care toarna si spala veceurile, in ciuda faptului ca avem femeie de serviciu. E, daca atat ii duce capu!

Am datorii. Ca tot omu. Da mici, nu ca altii. Datoriile sunt invers proportionale cu bunul simt, dupa cum stiti. Evident, sunt in imposibilitate de plata, cum ar veni, pt ca aia care au datorii mari la mine nu se sinchisesc. Muistii, nesimtiti.

Discutam mai demult cu un fost coleg despre oamenii care nu-si platesc datoriile. Mie mi se par cei mai fericiti oameni din lume. Pe bune, io unu asa ii vad. Au bani, evident; nemunciti, evident si, mai presus de orice, li se rupe ca tre sa dea banii aia inapoi, ba chiar nu-i mai restituie niciodata sau foarte tarziu, daca ai norocu asta. Criza, par examplu, e o mana cereasca pt ei. De fapt, cu ocazia asta, si-au aratat multi adevarata fata: pt ca mai erau si d-aia fara tupeu; dar acum, toata lumea are tupeu sau macar un pretext puternic. Dupa caz. Altfel spus: constiinta, daca exista, nu se aplica in cazul datoriilor. Eu si cei ca mine, pe de alta parte, mai avem putin si umblam pe sub pamant cand avem datorii, facute de nevoie, evident si dam din colt in colt. Ei nu. Ei chiar cheltuiesc cu mandrie banii altora – oameni apropiati, dealtfel.

Nu mai rezist cu subiectu asta, asa ca inchei: nu inteleg si, mai mult, nu e corect!

Ma gandeam sa incep o noo rubrica: retete. Inca nu ma pot hotara. In principiu, ca sa iasa o rubrica ar trebui sa am mai mult de o reteta. Deocamdata o am doar p-asta, asa ca, na.

Dar sa va spun reteta. Se ia un bull-terrier de 5-6 luni. Haios foc, jucaus, plin de energie, inocent, infantil si cate si mai cate. Apoi se ia o legatura de brocoli, vorba vine, se spala bine la ghiveta si apoi i se serveste bulterrierului haios. Se agita cateva ore, apoi se invita niste amici pe la tine.

Din momentul venirii musafirilor se dezvolta un fiasco urat mirositor din stomacul micului bulterrier, care numa mic nu e, ca are deja 20 de kile. Nu se aude cand se bese, dar afli instant ca s-a intamplat. Si le trage cand ti-e lumea mai draga. Bine ca nu l-am luat in brate ca ma spurca de tot. Cum spuneam, se basea cand alerga dupa jucarie, se basea cand tragea de jucarie, si cre ca se besea si cand parea ca sta cuminte.

Rezultatul este senzational, atata timp cat nu ti-e lene sa deschizi un geam, o usa sau orice ar putea readuce viata in camera aia. Situatia contrara nu este recomandata. De fapt, cel mai bine, credeti pe cuvant un om patit si nu incercati asta acasa. Nici la voi, nici la altii.

P.S. De ce miros basinile?
Ca sa se poate bucura si surdo-mutii de ele !!!
Ua ua ua ua …

Fusei la concert. Nu stiu ce rost ar avea sa vorbesc derspre cat de bine canta oamenii, cat de complex a fost setlistu sau pur si simplu despre concert, din moment ce am fost doar vreo 500 de prieteni prezenti. Adica e clar ca nu mai intereseaza pe nimeni trupa asta sau rocku, in genere, mai ales ca la ZZ Top au fost vreo 2000 de oameni, desi pe Wembley e sold out de 2 saptamani. Da, stiu, problema e la si la organizatori: muistii astia nu stiu cum calculeaza pretu, dar tare as vrea sa aflu, plus ce cursuri de marketing au absolvit, ca daca te-ai nascut in pestera sau de-abia ai coborat din palmier, tot nu te poti caca in biznisu tau. Da ce stiu io? Cu politica tunului am pornit, cu ea murim. MURITI !!! Iar cei care nu vin la concerte, plm, nu moare nimeni daca pierde un concert, da chiar nu ma asteptam doar la 500 de insi. Oricum, incep sa ma resemnez, dpdv asta: io vreau sa vad formatiile astea, asa ca strang din cur si dau banii pe bilet. Pana la urma, daca vrei sa vezi o trupa care vine p-aici, nu te poate opri nimic. Doar ca faza cu banii sau cu criza nu prea merge, totusi, ca daca iei barurile la rand, in seara concertului gasesti cateva mii de rockeri care nu beau la pet.

Revenind la Amorphis. Vocalu are pleata de 1,2 m. Codite jamaicane. Cel mai probabil extensii. Si ce? Mustati intoarse, gen Dali, doar ca nu asa mari. Si microfon din era swingului. Si nu situ cum face de nu-l zboara pleata cand da din cap. Ceilalti arata a metalisti banali, asa ca n-am de ce face caz de stilu lor. Trecem la muzici. Au cantat si de pe Tales from the Thousand Lakes, albumu meu de suflet. Set listu mi s-a parut complex. Si au cantat bine, bine de tot. Multzam a dat din pleata ei mare si magnifica o gramada. A fost si-un mic pogo, la care m-am bagat spre final. DeGeaba a racit. Berea a fost ok, desi vanzatorii habar n-aveau sa toarne din doza in pahar. Reiese o concluzie: cu cat beau mai rar ursus, cea mai proasta bere romaneasca, dupa alea la pet, cu atat efectu stomacal e mai acceptabil. Sper sa nu mai aiba la nici un concert sau macar nu prea curand ursus.

Oricum, sa vezi Amorphis pe viu mi se pare excelent. Nu stiu daca or sa mai vina, dar sunt de vazut. Au si ei 15 – 20 de ani in spate si o gramada de albume si se simte. Iar eu unu nu suport regretu post concert: de ce dracu nu m-am dus? Prefer sa ma dau peste cap pt semtimentu ala de concert adevarat, de artisti si profesionisti in acelasi timp si in adevaratu sens. Iar stilu lor melodic are asa, un efect linistitor, as putea zice, desi nu stiu daca asta e cuvantu, dar au un ceva al lor, acel ceva care te face de fapt sa-i asculti, in primu rand. Nu, nu ma bag mai departe in treaba asta ca nu-mi gasesc cuvintele. Ramane amintirea unui concert fain. Si singuru merit e al trupei.

Poze AICI. Muzica pe yutub, torente, huburi sau magazine, pt cei cu bani.

P.S. Arenele Romane: dupa ani si ani au din nou toalete fucntionale. Cre ca i-a usturat si-n cur pe sfincsi (ixpiriens) investitia, scartari imputiti, pui de curve. Asteptam cu nerabdare si alte investitii, ca sa nu avem placerea sa se prabuseasca arenele la vreun concert, ca altele nici ca mai face careva. Cat depre Artmania, organizatorii, sper sa nu dea faliment, da n-am idee cate esecuri pot suporta. Vedem, dar politica lor de preturi e total gresita.

Descoperit, multumita colegilor, bar nou. El pare-se e nou doar pt mine, dar, cum toate articolele mele sunt subiective, ei bine, e ca nou.

La Copac ii zice. E fostu Colony. Sau sa-i zic mai bine mizeria aia de colony. Era un bar de tot cacatu, gen pizzeriile din dristor. Pana mea, nu pot decat sa ma bucur ca n-a mai mers. Pt ca La Copac e un pic chic si are muzica mai decenta. Din pacate pt mine, care nu mananc in oras pt simplu fapt ca nu-mi permit, desi, probabail, chiar daca mi-as permite tot m-as zgarci, ca tot de zgarcit m-am lasat si de fumat, si tot cu sanvisu delicios de-acasa m-as delecta. Dar pretele-s ok. Mai putin la apa si la ceai. Asa ca, desi inca eram usor mahmur, la pranz am baut o bere. Si tare bine mi-a mai prins. Drept pt care, nu ma voi mai indoi niciodata de capacitatile berii.

Cu alte cuvinte, de-abia astept sa iau salar sa bau buzna in baruletele mele preferate: Deja fu, Que Pasa, La Scanteia fara sa ma mai gandesc la bani, adica in orice seara mi-o cer interesele sau organismul, iar la pranz, daca am cu cine, ca am pauza de pranz, o ora, genial concept, o berica La Copac. Din pacate, desi descoperisem de curand Pe Baricade, muzica de-acolo lasa de dorit, asa ca decat sa ma bag in subsolu lor cocalaresc mai bine raman la baruletele mele preferate.

M-au dezamagit the bluzz si el grande comandante. In primu rand la preturi. Urmeaza sa incerc Barfly. Am inteles c-o sa-mi placa. Vedem.

Va multumesc pentru atentie! Si inchei cu cea mai prietenoasa si sincera recomandare: beti rock si ascultati bere!

Stiu, e si un bar ingrozitor cu numele asta, da sunt sigur ca antivirusu ala moca de pe net a fost primu. Si oricum, nu m-as deranja sa scriu despre grozavia aia de bar, ca nu merita.

Cum spuneam, Avastu e de-a dreptu minunat. Multumita lui mi-am reinstalat de 2 ori windowsu. Cu licenta, normal. Nu mai puteam sa lucrez din cauza alarmei. Imi umplea monitoru de alarma lui, facea ca alarma de la metrou cand sare vreun idiot care nu e aurolac deloc, poate doar teribilist sau lefter. Acuma, ca tot am ajuns aici, nu stiu ce senzori are alarma aia, de fapt stiu, da suna mai bine asa, dar cu cat e mai imputit individu, cu atat e mai bine tratat de angajatii metrorex. Poate ar trebui sa puna chiar un covor rosu care sa marcheze locul pe unde aurolacii pot sari nestingheriti sau chiar incurajati. E pacat sa nu omagiezi niste lepre pline de bani. Ma opresc aici ca sa n-o dau in politica.

Revenind la Avast. Am inteles ca uneori e f zelos, gen: mesengeru e un virus periculos. Doar ca in cazu meu, virusu pe care mi-l procurasem cu mare grija, vorba vine, de pe net, se plimba bine mersi prin subteranul hardului meu, desi boul de avast chiar baga alarma. De data asta era mana agentilor de paza. Clar!

Lamurit fiind, am apelat cu incredere la Symantec. Si asta e breaz. Nu ca avastu, da oricum: imi tot stergea keygenurile si patchurile, desi sunt tot cu licenta si astea. Io le scoteam din carantina, in 2-3 secunde, pana sa apuc sa dau dublu click pe ele, dispareau la loc in carantina. Cica erau troieni. Poa sa fie si spartani, mi se rupe.

In rest, alte probleme si haz de necaz …

P.S. Nu cred ca s-a vorbit prea mult despre asta, dar un ONG a dat in judecata statul roman pt legea care obliga operatorii de telefonie mobila si internet sa stocheze conversatiile noastre pt a putea fi folosite in caz de te miri ce. Si acel ONG a castigat procesul, legea fiind considerata neconstitutionala. Asa ca: LIBERTATEEEE !!!

Fumatul e mosto e fain, e cool. Te relaxeaza, te ajuta sa te imbeti daca nu ai bani destui (asta e motivu pt care m-am apucat), iti da posibilitatea unei pauze la munca, posibilitatea sa socializezi, te face sa pari mai intereseant, te simti mai interesant, mai matur, te poti juca cu fumu, cu focu, cu sanatatea.

Da, o sa fiu un pic moralizator in articolu asta. Si ce daca? De ce un pic si nu mult? Pt ca mi se rupe cine se lasa sau cine se apuca de fumat. Stiu, deja va intrbati care e metoda: vointa, ambitie, vreo arfectiune grava, Nicorette, plasturi sau alte clisee. Ei bine nu. Nici unu dintre astea. Motivul meu a fost unul pur egoist, ba chiar nemernic: zgarcenia. Incurajat de situatia financiara de tot cacatu am ales sa nu-mi mai cumpar tigari. Fumam kent 8. Hotararea am luat-o in ziua in care, luand niste bani de la fostu job, f putini bani – tin sa subliniez, m-am oprit la primu chisc sa-mi iau tigari … si tocmai se scumpisera – se facusera 8 lei. kentu 4, pe de alta parte, nu era 4 lei nici pedeparte. Am inlemnit. De-abia se scumpisera si acum se scumpeau iar. Nu prea-mi mai ramaneau bani de bere. Ala a fost ultimu pachet pe care mi l-am cumparat. Dar nu m-am lasat de fumat. NU. Am continuat sa fumez de la prieteni, colegi, necunoscuti care pareau capabili sa doneze o tigara. Iesirile la bere erau o minunata ocaize de-a fuma neingradit tigarile altora, sentiment care ma bucura peste masura, economisind bani pt bere.

Dar, efectu ala placut, ameteala aia, lipsea cu desavarsire. In schimb ma lua durerea de cap dupa vreo juma de ora si cateva tigari, bagate in inecrcarea de-a ma ameti, de-a simti ceva. Nimic. PLM, cacaturile alea nu-si mai faceau efectu, ba imi mai si stricau chefu. Egoismul a invins din nou. De cateva saptamani nu mai tanjesc la tigarile nimanui. De fapt, nu mai tanjesc la tigari. M-am obisnuit fara ele, ma uit cu oarecare scarba la ele, chiar m-au dezamagit. Si nu cred sa ma mai apuc vreodata. Nu bag mana in foc, dar chiar nu cred. Pauzele la munca oricum le iau, adica ma duc cu colegii cand fumeaza pe balcon – ei fumeaza, eu beau apa (beau, de bicei, f multa apa la munca, chit ca-i de la cacatu ala de watercooler, chit ca-i de la robinet), ocazie cu care ma si pis mult, pesemne organismu nu are nevoie de atata apa ci doar gura care mi se usuca de pomana cu incompetentii aia de sefi.

Beneficii: daca fumezi un pachet pe zi, e clar ca daca te lasi economisesti o carca de bani; daca esti plaisirist – 1 – 2 pachete pe saptamana, economia apare daca faci calculu pe un an, daca nu, astepti pana ajungi la un pachet pe zi sau pana nu mai ai bani sau job; depinzand de cati bani iti iei la tine de obicei si de preturile din baru in care o arzi poti sa bei chiar si 2(doua/doo) beri in plus decat de obicei, totu e sa nu-ti mai iei tigari; ti se scoala de pana la 4 ori mai repede, depinzand si de cum decurge relatia si felatia, evident (la femei nush care e echivalentu). In rest, prostiile de genu: de – cand – nu – mai fumez – ma – simt – mult – mai – bine, mult – mai – pur, mult mai … plm, vrajeala asta nu-i de mine. Nu ma simt cu nimic mai bine / bun sau mai rau. Ma simt cat de ok imi permit starile psihica, fizica si financiara, nu neaparat in ordinea asta.

Nu-mi propusesem sa fac asa mare tam – tam cu treaba asta, dar iata ca a iesit ditamai articolu. Stiu ca-s oameni care totusi vor sa se lase de fumat sau cel putin asa vor sa para – am un singur lucru sa le transmit: faceti cum stiti, da nu va mai plangeti, in pula mea, ca-i de tot cacatu: vai, nu pot sa ma las, incerc sa le raresc (dar baga puternic), am incercat cacatu ala de nicorette, stiu pe cineva care s-a dus la manastire 4 luni, si tot n-a scapat de viciu, e imposibil fata, ba stiu pe cineva care s-a lasta imediat, uite-asa, cat ai bate din palme … Apoi sunt campaniile alea tari de tot: tu numa la fumat te gandesti? (si-mi baga o tarfa renumita in vizual); intreaba medicu si farmacistu! PLM, aia fumeaza de rup. Ce sa-ti zica? Fumatul creeaza dependenta! O sa mori! Esti bou daca nu stiai asta.

Pace voo !!! Pace noo !!! Rock on !!!

Au cantat joi in Silver Church. Aveam nevoie de concertul asta. Aveam chiar mare nevoie. Si meritam, si noi si ei, concertu asta, locati asta. Si n, nu stiu ce-as mai putea spune despre acesti zei. Asa ca cel mai bine ii las pe ei s-o faca, pentru ca le iese de minune.