E o noua moda, f la moda, sa fii blogger. Am intalnit oameni care, neavand altceva de spus despre ei, se recomanda ca bloggeri: “Sunt student … si blogger!”. Adica freci pula aiurea si mai si scrii despre asta. Destul de trist. De exemplu, eu sunt blogger de foame, ca am auzit ca se pot face bani din duplicitatea pe blog: bannere, etc. Totu e sa atragi oamenii cu ceva. Io de-abia imi atrag prietenii sa lase cate un comentariu, da ma rog, asta e traba mea. Oricum, nu ma recomand ca blogger. N-as putea.

Mai sunt multi care o fac de foame, asteptand niste easy-money. Sunt unii care inventeaza povestiri numa’ sa scrie ceva, sa nu treaca o zi fara sa fi scris. Altii scriu putin si des, de multe ori pe zi, doar cateva randuri per post. Si au prieteni fanatici, de la ei a inceput totu,  genu de oameni care tre’ sa creada in ceva/cineva si care nu pot citi mai mult de juma de pagina. Dar care te urmeaza peste tot si care iti aduc premii. Tre sa fie tare sa fii un fel de libertatea.

Mie imi place sa cred ca am despre ce vorbi si fara sa citesc bloguri. Si adevaru e ca si eu ma cam plictisesc. Pe mine nici nu ma gandesc sa ma citesc. Dar imi place sa raspund cititorilor. Si sa scriu. 

 Oricum, eu prefer sa postez mai multe articole intr-o zi, apoi o pauza. Imi las cititorii sa digere. Sau sa-si vada de treaba. Desi mi-ar placea sa ajung mare si sa existe macar un om concediat din cauza ca statea prea mult pe blogu meu. In ce hal divaghez!

Un alt lait-motiv al blogului meu e laba trista. De fapt, mi se pare ca e lait-motivu’ intregii mode. “Blogger” aduce a “blegger”.

Your response: