Frieda Kahlo a fost o pictorita mexicana, destul de renumita, din moment ce s-a facut un film dupa viata ei, renumita atat prin opera ei, cat si prin viata ei si casnicia cu un mare pictor mexican, al carui nume nu mi-l amintesc in momentul asta, dar mult mai renumit decat ea. Si tipa a avut o viata destul de spumoasa, dar si plina de greutati. Pe care le-a invins cum a stiut mai bine mare parte din viata. Si pt mine ca tip, e interesant sa vad, poate si inteleg cu ocazia asta, cum traiesc femeile iubirea, iar tipa chiar a iubit si-a suferit pt asta.
Asa ca am reusit si eu sa vad filmul. Film fain. Suflet fain. Viata cam nasoala, dar compensa prin suflet. Si nu, nu ma refer la cliseul ala de doi bani “suflet de artist”. NU. Tipa chiar avea personalitate, de dinainte de a fi artista, fapt pt care si-a pastrat verticalitatea cu modestie tot restu vietii. Un film senzual, ca si tipa, mai mult decat placut. Iar Salma Hayek … Mmmm. Habar n-aveam ca-i miniona. Mi se pare si mai excitanta de cand am descoperit asta.
Si am mai desoperit ce nu-mi place la filmele biografice. Toate sfarsesc prost. Nu sunt adeptul finalurilor fericite, ba din contra, de exemplu, un film care se vrea moralizator sau ceva de genu asta, ar trebui sa aiba un sfarsit cumplit, absolut nefericit, in caz contrar, te lasa relaxat, de parca ai fi scapat de o povara. Ei bine, nu. Povara ar trebui sa ramana, ca sa te gandesti la filmu ala, la problema aia, si tot asa. Dar la biografii, prinzi drag de personaju ala si la sfarsit … Chiar tre sa arate asta? Nu suntem destulde inteligenti sa ne prindem si singuri cam care e finalul? “A fost un om fain si apoi a murit”. Cam asa sta treaba.
Dar filmu e de vazut. Sunt si ceva nuduri pe-acolo. Plus ca tipa chiar a avut o viata spumoasa. Asa ca in loc sa cititi astea, daca tot nu iesiti din casa, macar vedeti filmul! E mult mai fain decat ce-am scris io aici.
Da, asa am auzit. An de an. Da nimeni nu spune sau nu stie cum se simte omu asta dupa o asa experienta. S-a refacut complet, e la reanimare, poate primi vizite. Sau poate se invarte in mormant in timp ce voi va rupeti in gratare si betii evlavioase. NU. Popi, bla bla, lumini sfinte, etc. Zic voi, pt ca eu nu ma pot inregimenta la asa ceva. Prefer sa fiu un pagan adevarat decat un credincios fals, pana la urma. Care credincios fals e si un pagan fals. Pai nu mai ramane mare lucru din teribilul evanghelist. Moaamaa! Cam nasol! Da’ las ca pacatele se spala daca te calci in picioare sa iei lumina, poate mai dai si-un pumn, un sut, un cot, un genunchi, un cap. Asta-i deja un fel de festin care aduce mai mult a Craciun. Oribile perioadele astea. Si nici macar nu e din cauza bisericii. E vina oamenilor. Cre’ ca popii sunt si ei ingroziti cand stiu ce-i asteapta. Da’ asa le trebe!
Evident full de mass-uri. Da nu pe tel sau pe mes. Pe net, mancati-as. Am avut un trafic la “Mass-uri sfinte” …
De ce atat de retroactiv articolu? Pai ce, sarbatorile nu-s chestii retroactive? Si chiar nu vroiam sa fiu in pas cu moda. Oricum incep sa ma specializez in trebi retroactive: lu fosta i-am urat la multi ani retroactiv, lu actuala la fel, dupa ce mi-a spus ea ca-i Sf. Ghe, ideile imi vin la spartu targului, etc. Pana mea!
Vreau sa lansez pe piata un produs. Cel mai tare produs din toate timpurile. V-ati prins deja cine va fi imaginea produsului, a campaniei de promovare, etc.
Da vreau sa fac o chestie tare. La noi are o aura jalnica treaba asta, sa bagi personalitati in reclame. Oameni idolatrizati cu care “se confunda” brandul. Oameni cu care ti-ar placea sa semeni, ai vrea sa fii ca ei. Oricata personalitate ai avea, ea iti dicteaza sa fii ca ei. La noi se abuzeaza, aiurea rau de tot, de Florin Piersic. Senior. Unii l-au luat si pe junior, dar asta-i alta poveste. Toti care i-au folosit numele nu i-au folosit pe masura notorietatea. Ce-i drept, nici vedetele mioritice nu stiu sa-si vanda imaginea (vezi cazu Monica Davidescu cea moarta de foame dar cu gingii puternice).
Iata doo experiente inutile, care s-ar putea sa-mi afecteze brandul: 1 si 2.
Amandoua facute de raposatul Bigger (o agentie care a disparut acum 2-3 saptamani). Aveau astia o obsesie cu Piersic. Dar sa revenim la noua explozie de geniu de la MTC Sol. Tuturor le place ciocolata. Oricand. Punct. Nu, nu e asta sloganu, mai e de lucru, dar n-am timp. Pana apare produsu mai dureaza. Deocamdata caut sponsori. As vrea ca produsul sa se lanseze la anu’, de Florii, ca anu asta nu mai e cazu, deci am destul timp.
Pai am fost la Golden Sands. Pai da. De Paste. Ce sa zic? Mult mai profi bulgarii, mult mai ieftini, cina si mic dejun incluse. Vremea a fost beton. Au piscine peste tot. Fara intrare. Adica vara, ca acum erau fara apa, te asezi la terasa, iti iei o bere, si cand te-ai incins, te arunci repede in piscina. Fara alti bani. E inclusa in bere. Asta daca nu-ti place marea. Oricum, la noi daca are unu o piscina o ingradeste si pune si un bilet de te ustura. Alta viata la aia. Si mai e si curat. Hotelu. Pe jos nu prea m-am uitat.
Si au bulgarii o bere! De fapt au mai multe. Kamenitza, cea mai cunoscuta, Zagorka, ceva mai buna, Ariana, buna, si inca una care avea un nume ciudat, tare buna si ceva mai ieftina. Au si niste beri straine care pe la noi nu gasesti: Amstel si Staropramen, ceheasca, f buna. In rest ce beri straine gasesti si pe la noi. Da nu le-am dat atentie.
Plin de romani. N-ai nici o sanasa sa inveti ceva in bulgara decat daca iti dai interesu si tragi de ei. N-a fost cazu. DeGeaba i-a luat pe unii cu: excuze me … “Du-te ba de-aici, ma lasi”. Cam asta a fost raspunsu. N-am mai incercat sa comunicam in engleza decat daca vedeam ca avem cu cine.
Si am ajuns si in Balcik. E doar o faleza. Si un port, din cate am auzit, da n-am ajuns acolo. Asa ca am vizitat Palatul Reginei Maria. Care e de fapt mai mult o gradina cu mai multe dependinte, ca sa zic asa. Dar f faina. In rest suveniruri garla, bazare, etc.
De mers nu mai merg, ca prefer Vama. Plus ca as vrea sa ajung prin vest. Deocamdata am fost numa in est. Cam aiurea nu? Dar f ieftin. Daca nu te bagi la baruri scumpe iesi bine de tot. De-abia am cheltuit 100 leva (250 lei). Si am abuzat de mesele moca. Bufet suedez = romani lacomi. Dar macar am mancat tot din farfurie. Oricum, i-au educat bine nemtii pe vulagri. E o lectie pt taranii nostri de hotelieri. Poate ar fi si pt Udrea.
Sa nu uit, vremea a fost atat de misto ca ne-am si balacit. Asta da. Tare de tot. Chiar aveam nevoie de o balaceala. Parca am reintinerit
Radio. O da! Sorin Tranca (Friends) si Ema Prisca (BBDO).
Durata e tot in jur de 30 sec. Sunete, efecte. In RO e un mediu de comunicare batjocorit. Anunturi cu insiruiri de numere de telefon, promotii, cretinisme. Pesemne e cel mai ieftin. Mai ieftin decat online-ul. Si mult mai prost folosit. Desi are avantajul ca e f intim, iti sopteste la ureche, esti numai tu cu el in masina sau la birou. Si ce daca? Avantajul pt juniori e ca sunt lasati sa-si faca mana pe radio, seniorii sunt prea sictiriti de el. Cica e anacronic, muribund, are nevoie de-o schimbare. Posibil. Nu ascult radio ca nu ma regasesc in nici un playlist. Insusi playlistu mi se pare o mare minciuna. Asta e.
Ar trebui sa gandim cu urechea. Sa lasam imaginatia consumatorului sa faca treaba. De exemplu, un latrat de caine poate fi rotweiler sau ciobanesc german sau orice altceva pt fiecare ascultator.Sau poate fi bucuros sau nu. Etc. Muzica, efecte, voci inspirate. Cica Mihai Gruia ar fi cel mai capabil actor la capitolul asta. ce sa mai, e o lume cu totul si cu totul noua. Mi se pare fantastic. De-abia astept sa fac chestia asta pe bune. Studiouri de inregistrari, oameni noi, lume noua, cunostinte noi. Mmm.
Si am primit si un brief nou. Evident. Si deocamdata n-am nici o idee. Cam asta ar fi. Va multumesc pt atentie!
O ascutitoare costa 6,99 lei. Dar tu o poti cumpara cu numai 3,99 lei daca si numai daca iei produse de 59,99 lei de pe aceasta pagina a catalogului. Si ascutitoarea e branduita. Oriflame
Trebuia sa fie tinut de 3 insi: Octav Gheorghe (Gavrila & Asociatii) – singuru punctual, Adrian Botan (McCann) care a aparut dupa vreo 2 ore, si Andrei Cohn (Cohn & Jansen) care nu a mai aparut deloc. Tot TV.
Si ne uitam, la Octav Gheorghe, care nu e un nume atat de vehiculat, probabil pt ca nu are chef de faze d-astea, sau poate pt ca e prea ocupat. Oricum, nu conteaza. Omu a venit la timp. Si a inceput. Si nu cred ca se astepta nimeni, cu exceptia studentilor lui, sa fie un alt one-man-show. Se pare ca genu asta predomina. Oameni care te cuceresc vorbind, mult, cursiv, la obiect, forte ale naturii. Spre deosebire de ceilalti, n-a venit cu spoturi tari, premiate, eficiente. Am analizat un singur spot: ala cu Monica Davidescu la dentistu cel retardat.
Prezentarea lui se intitula: Cum sa facem sa nu ne intalnim cu monica davidescu. Se referea strict la cazul asta. Lasand la o parte executia – ca are dentistu al o moaca, s-a legat strcit de partea de copy – mai intai zice el ca pasta aia de dinti e cea mai tare; apoi zice ea ca intelege ca e cea mai tare; apoi el zice iar ca pasta aia e cea mai tare; ea incheie afirmad ca pasta ai e cea mai tare. FIRESCUL LIPSESTE CU DESAVARSIRE. Nici macar produsul nu e integrat ca lumea. In timp ce aia vorbesc apare un prim-plan cu produsul. Acuma, na, stiam cu totii ca spotu ala e un mare cacat. Dar n-am fi stiut sa argumentam corect. Apoi ne-a trecut prin cele mai miportante faze ale unei filmari. Si, normal, am aflat niste chestii cu care suntem paraleli, majoritatea. Si daca n-ar fi facut-o el, chiar nu stiu cine ar fi facut-o. Mai ales ca omu chiar are studiile necesare. Printre alte “stiati ca” ar fi: se fac 3000/5000 de spoturi pe zi, in lumea asta; tre sa aloci timp si concentrare; sa scrii masiv; sa scrii bine; sa nu iei nimic lejer; sa nu uiti ca ai raspunderea unui buget, in cel mai simplu caz, si s-a referit la Fiat Punto – pe langa buget, mai exista si povara faptului ca acolo sunt mii de locuri de munca, oameni care altfel …
Pe la ora 7 a aparut Botan. L-am iertat. Macar de data asta a venit. Stilul lui molcom a contrastat cumplit cu stilul lui Octav. Energie vs un calm de neinteles. Ma rog. Am analizat cateva spoturi. Am vazut spoturi noi, pe unele le mai vazusem, dar parerea lui Botan chiar conteaza. Dar mai facusem asta. Ce sa zic, prefer totusi stilul Suciu, Alexandrescu, Pascuci, Gheorghe.
Desi nu ma pasioneaza ambalajele, libertatea, click, cancan, promotiile, cocacola, etc, mai imi scapa privirea pe cate o chestie d-astea. Un rahat de spary, aruncat prin baie, de exemplu, ca asta m-a impins catre coolness azi. Nevoia mea de cool e aproape inexistenta, desi, din cauza banilor/zgarceniei prefer sa-mi iau un tricou “cool” daca e mai ieftin decat unu simplu, sau adidasi la moda sub pretul pietei. Dar, revenind la sprayul cool, el nu promitea ca o sa fii cool daca il folosesti. Pesemne s-au prins ca s-a abuzat prea mult de cliesul asta de doi bani. Dar trebuia, cumva, sa fie ceva cool acolo, si mai ales sa scrie asta. Deoarece consumatorul nu are idee ce-i cool si ce nu. NU! E doar un bou care iti da banii lui. Ti-am luat banu? Pa si pu la revedere! Asa ca, pe minunatia de ambalaj, scrie, decent ce-i drept, COOL KICK. COOL KICK! Sparyul asta iti da un sut misto; iti da una ca lumea, s-o simti; cu sparayu asta iti place sa ti-o iei. Poate n-am inteles io bine, acuma na!
COOL asta merge pe orice domne. Cre ca asta spun, cred, si chiar simt, toti oamenii de marketing (a se citi bullshituri umane). Astept sa inceapa toti sa scrie SEX. Pt ca SEX se poate scrie oricum, oriunde. Adica asta chiar merge. SEX KICK! Eee? Parca parca! Desi, pt piata romaneasca, pt consumatoru roman, parerea mea e ca cel mai bine ar merge SPARAYUL PORNO. Sau PORNO KICK! O da! Asa da !!!
Truda = excelenta trupa de metal, romani, canta in romana, canta in forta, fara cacaturi, fara compromisuri, mesaj puternic, aparitii scenice pline de energie, pasionati, dementi, cu multe videoclipuri pe youtube, cu un album la activ, bun de downloadat de ps situ lor in orice moment al vietii.
Adica diseara va fi o dementa totala in Fire. In deschidere, ca si in Suburbia, First Division – metalcore/new metal/hardcore. Poate de data asta vocalu isi face sunetu ca lumea, ca sa-l auzim si pe el.
Primul curs de TV. Andrei Tripsa (Propaganda) si Vali Suciu (Odyssey). Tripsa ne-a luat un pic cam repede, cu regizori, cu efecte, cu executii senzationale. NE cam uitam pur si simplu, fara sa intelegem mare lucru. Apoi Suciu, probabil citind pe moacele noastre nedumerirea, ne-a explicat bazele. Asa ca a fost un curs normal, cu explicatii, cu vizionari, executii premiate, majoriatatea cu o urma de inteligenta/umor, cu insighturi bine, normal, cu tupeu, cu premii, cu eficienta, care stiu cum sa puna problema, care nu se iau neaparat in serios, pt ca au brand manageri cu creier si personalitate, etc.
Mentiuni? Ar trebui sa citesc niste scenarii/scripturi ca sa vad cum se fac treburile astea. Si normal, si la spot tre sa fii scurt si la obiect.
S-a discutat si despre muzica/coloana sonora. Sunt spoturi care pornesc de la muzica (vezi mizeria de gorila de la cadbury), altele sunt incomplete fara muzica, sau muziva poate fi doar de ambianta, neinfluentand prea mult ideea sau executia. Suciu ne-a povestit ca la prezentari, cu clientii, mai intai punea muzica, sa conduca omu pe fagasu emotional. Misto pont.
P.S. Si atmosfera mi-a placut ieri. Parca eram niste colegi toti. Ma rog, asta o simti mai degraba fata de tutori decat fata de majoritatea colegilor, dar e normal pana la urma, doar suntem concurenti. Dar tutorii sunt mult mai dezinvolti, dezinhibati, modesti, simpli, fara fitze, decat studentii.
Comentarii recente