Vine un moment …

… in viata oricui cand tre sa ia anumite decizii. N-as sti exact la ce se refera treaba asta, dar asa am auzit la altii, mai trecuti decat mine. Altfel spus, probabil ca la un moment dat voi avea si eu destui bani incat sa-mi permit sa las un anumit comision unei imputiciuni de banci (evident, voi deveni si destul de altruist cat sa-mi pese de angajatii bancilor). Dar pana atunci, nu vreau, nu am chef, nu pot, nu-mi permit, nu ma lasa parintii, nu mi-a cerut-o partidu, nu am auzit voci, deci nu am si nici nu-mi voi face cont/card/etc …

Dar asta nu-i va opri niciodata pe dobitocii de la Reiffeissen, sa zicem, ca altii nu mi-au trimis nici un spam, sa-mi comunice ca atm-urile vor fi oprite nush cand, ca daca am probleme cu cardu … etc (asta scria in titlu, ca nu le-am deschis). De ce cacat cumpara ei baze cu adrese si trimit spamuri? N-au ce face cu banii clientilor?

Evident, mai e si varinta ca erau hackeri d-aia care-ti fura codul si apoi banii. Io ii felicit pt ingeniozitate, dar, dac-as fi in locul lor as tinti numa conturile securistilor, n-as atarna la ce pica. Ma rog, io-s fan Robin Hood.

Si inca ceva: dac-as avea destui bani cat sa nu incapa in ciorap, mi-as alege una din bancile care nu-si fac reclama sau aia care-si face cea mai putina reclama, erecte, cheltuie mai putin din banii mei pe nimic. Sta-le-ar comisioanele in gat si-n coliva! Da nu le sta, futu-i! MUIE !!!

Umor involuntar

Am fost foarte placut surprins, saptamana trecuta, de un afis al unui magazin de la metrou. Era scris de mana, dar era scris fain, placut, stilizat. Adica cineva si-a dat interesul si a stat macar juma de ora sa scrie frumos, aranjat. Ce scria? Pai: reduceri mari de preturi. Ce n-am inteles era de ce se termina cu un mare semn al intrebarii. Exact: reduceri mari de preturi? Stilizat. N-am aparat foto, din pacate, pentru ca-s multe de imortalizat. Iar asta era una dintre ele.

P.S. Nu stiu raspunsul.

FAITH NO MORE

Acest articol nu poate fi decat laudativ, asa ca ma voi rezuma la a vorbi doar despre trupa si despre prestatia lor live, publicul, organizatorii si comentatorii de pe margine vor fi lasati la o parte pentru ca nu merita alaturarea cu o asemenea trupa.

Asadar, FAITH NO MORE. Nu ai cum sa-ti imaginezi ce inseamna un concert de-al lor pana nu traiesti unu. Indiferent de cate clipuri live de pe youtube testezi, povestiri ale celor care i-au vazut pe-afara, etc. Nu, treaba asta merge doar pe viu. E o operatie pe cord deschis pe care trebuie s-o traiesti, s-o simti, deci fara anestezie.

In primul rand, nu mi-as fi imaginat ca vocea claparului poate fi atat de clara si de buna. Si nu mi-as fi imaginat nici ca el canta refrenul de la “Be Aggressive”. Dar, omu cat traieste invata. Ce-ti poti dori mai mult, mai ales in tara asta, decat sa mai fii si placut surprins, macar din cand in cand si, cu atat mai mult, cu asemena ocazii de exceptie: reunirea unei mari formatii dupa 11 ani. Si nu orice formatie, ci una cu totul si cu totul speciala.

Au cantat bine. Foarte bine, de fapt. Suna banal, dar asa a fost. Asta e, n-am ce-i face. Astia-s Faith No More. Setlistul m-a surprins, ce-i drept. In primul rand prin lipsa pieselor mele favorite: Ugly in the Morning si Diggin’ the Grave. Au cantat, intr-adevar, The Gentle Art of Making Enemies. Si Cucu for Caca (stiu, nu se scrie asa, dar nu prea imi place melodia, e ok dar nu se compara cu cele doo de mai sus). In rest nu ma absolut nimic sa le reprosez. Iar Just A Man a fost piesa serii.O reperezentatie geniala.

Cireasa de pe tort: vocea lui Mike Patton. Intensa, incendiara, dementa, impecabila. Omul asta e un vulcan. E o forta a naturii. E poate prea viu pentru lumea in care traieste. Si asta se vede mai ales in comparatie cu colegii lui de trupa. Am fost amuzat sa vad cat au imbatranit. Claparul arata ca un bunic, chitaristul a renuntat la par si se vede trecerea timpului pe el, tobarul e urmatorul pe lista – coditele dreadlocks sunt incaruntite da capo al fine. Basistul se tine destul de bine, i-a cazut niste par, dar mai are destul, se vede ca se tine de treaba, ca nu s-a plafonat (manageriaza o gramada de trupe de rock, printre care si cele din deschiderea concertului din Bucuresti). Si Mike Patton, aproape neschimbat, viu. Atat de viu! Tanar. Proiectele in care se implica, toate exceptionale, care te lasa gura-casca se pare ca il umplu de viata, il tin tanar. Da, o voce de vis, care te rupe, te uimeste, care se ridica mult deasupra ta si a asteptarilor tale, o voce care umple o sala (in strainatate chiar si la propriu), care umple suflete, care canta chiar si cand urla, care te trezeste, te ia la plame, te ridica, te arunca daca te impotrivesti, care te umple de viata.

Am murit si am reinviat. Astia sunt, de fapt, FAITH NO MORE. Pentru mine si pentru ceilalti 1000 de prieteni care “umplem” salile de concerte.

P.S. Era sa uit de trupele din deschidere: Luna Amara – OK. Elvis Jackson. Ei bine, Elvis Jackson, o combinatie de metal, punk, ska-punk si foarte multa caterinca, mult peste posibilitatile publicului de la noi (vocalu a stat in cap pe scena, canta la trompeta, la bongos, are si voce si foarte multa energie, a aruncat cu hartie igienica, si, cea mai tare faza din programul lor – un inotator deloc iscusit este rugat sa se urce pe-o saltea si s inoate peste public; iar chitaristul e un dement care canta bine, se distreaza si-si traieste muzica). O trupa care ar putea sa cante foarte bine orice stil, dar care prefera sa se distreze. Eu unu ii inteleg. Mi-ar placea sa-i vad in Silver Church, ar fi un show tare de tot. Ultimii inainte de Faith No More au fost Super Hicks (probabil asa se scrie), un ska-punk atat de banal si de inutil … Asta n-am inteles-o. Nu prea aveau ce cauta. Pacat. Timp pierdut.

P.S. (2) Nu stiu cand a trecut timpu la concert. E singurul concert la care dupa 1,5 h eram mai plin de energie decat la inceput, parca de-abia ma incalzisem, nu stiu cum s-a intamplat, dar mai duceam vreo 2-3 ore de concert. Ce sa zic, tari oamenii. Si cred ca de-abia mi s-adeschis apetitul pt Faith No More. Un film bun pe care as vrea sa-l revad cat mai curand (dar nu in Romania, ca nu prea am cu cine).

Pate de ficat IRIS

M-am intors din concediu

V-a fost dor de mine? (E retorica, sa stiti!) 3 saptamani. Si un pic. Artmania -Sibiu, Watumi – Brasov, mare – Vama Veche.

La Artmania nu mi-am luat bilet ca m-am zgarcit la bani, din cauza minunatului meu patron care imi da banii cu taraita. Centrul Sibiului chiar e minunat. Bucurestiul nu va fi niciodata asa. Pasajul pietonal e secretul unui oras cu un centru fain. Artmaniam mi s-a parut o incropeala. Oricum, am mers mai mult ca sa vad orasul alaturi de oamenii care imi plac si ca sa-i ascult pe My Dying Bride. Exceptional concertul. N-am mai ascultat demult si nu mai stiu ce-au mai scos, dar, parca asa, pt mine, au cantat din albumele alea de demult: Like Gods of the Sun, The Angel … si Turn Loose the Swans. O da! Si, de unde am stat, am vazut perfect. Sunetul a fost excelent. Faza faina, vocalu le-a facut dedicatie celor de la terasele din Piata Mare, oameni iesiti sambata seara la o bere si o vorba buna, oameni care nu aveau nici macar o treaba cu MDB. Nostim. A fost destul de dura piesa . A doua zi am intrat moca la Nightwish. Evident, nu aveam de gand sa-mi iau bilet. A nu se intelege ca se intramoca. Am auzit ca erau cativa care au sarit gardu, da nu e cazu meu. Se intampla uneori chestii faine, ami ales in orase straine. Cu o seara inainte, Milka a achitat o nota de 30 si ceva de lei si i s-a adus restu 40 si ceva de lei. A doua zi, norocu a dat peste noi: doi straini, n-am idee ce natie, au venit la noi cu 2 bilete: “want two tickets?” Noi: “how much?” Ei: “for free”. Pai pana aici le-a fost cu noi. Am intrat exact la Nightwish. Mi-a parut rau de ei, da si-au facut-o cu mana lor. Tipa are vocea facuta pe computer. E necoapta, nelucrata, nu-si stapaneste vocea, presupunand ca ar putea duce ceea ce incearca, da asta n-am de unde sa stiu. Pacat! Da oricum nu conteaza, pustimea e in cur dupa ei. Probabil sunt pe locul 2 dupa britney. Da nici asta n-am de un’sa stiu.
In rest, am vizitat cam ce era de vizitat, inclusiv, Bruckhenthal (sper c-am scris corect). Ce sa zic, aceeasi reactie pe care o am si la Muzeul National: nu le am cu arta …

Asa ca peste 2 zile eram in Brasov, la un festival de arta, ca expozant . Nostim, nu? Ma rog, e arta urbana, underground, etc, pt tineri si pt cei care nu au unde expune sau ceva de genu. Am mers tot pt oras. A fost ciudat, ca pe-acolo era plin de pictori, pe unde erau si lucrarile mele. E, daca tot mi-a iesit. Poate ca pana la urma nu-s tocmai un impostor. Mai ales ca m-am imprietenit cu 2 dintre expozanti si chiar mi-au propus sa mai expunem impreuna. Asadar, oameni faini. Orasu, si ami tare decta Sibiul. O treaba faina de tot: toate terasele erau cu umbrelute Carlsberg. Toate. Si au ditamai centrul. Si tot pietonal. P-asta chiar l-am luat tot la picior. Chiar stim centrul Brasovului bine de tot. Biserica Neagra e tare faina. Am vrut sa intram si la Sinagoga, danu ne-a lasat un fel de chinez cu tichiuta de evreu. Sa mor de ala nu era un chinez in cautarea eului lui interior. Inteleg de ce a renuntat la buddhism: era negru in cerul gurii, nu putea ajunge decat vreo scrnavie, la propriu, in viata urmatoare.
Astia din Brasov au si ei cateva probleme: daca vreo cladire are, ii schimba numele in … Neagra/Negru – vezi Biserica Neagra si Turnul Negru. Exact: la un momentdat au ars. Si mai au o problema: barurile inchid devreme – ultima comanda pe la 12 juma, cel tarziu. Evident, exista si exceptii. Intr-una din ele, vecinu arunca cu pietre. Am zis ca-s la Bobalna. Da, batalia aia cu nume de cascaval. Bun cascaval, dealtfel. Nu ca Delaco. Sau poate ca doar nu-mi place mie.
Nu ma asteptam sa fie atat de fain orasu. Mai poutin faza cu placutele necomemorative, din pacate, cu Aristotel Cancescu. Futu-i! Am urcat pe creasta cu belvedere, unde atarna scris BRSOV ca Hollywood. Era si acolo o placuta. Cre ca am pozat orasu asta de ne-a venit rau. Dar, dupa cum ma asteptam, am cunoscut niste oameni tare faini. Artisti in adevaratul sens al cuvantului. Pictori. Organizarea Watumi, fiind la prima editie, n-a fost cine stie ce. A fost misto ca aveam bratara sa intram peste tot. Isi cereau oamenii scuze ca ne-au cerut bani de bilet. Parca eram colonei de securitate. Asa ca am incercat sa ajungem peste tot. Cea mai mare dezamagire a fost cu muzica. Stadionul liceului de sport era cam departe de restul activitatilor. N-am prins nici un workshop (asa ii zic la atelier romglezii). Drumul spre Cetatuie e ascuns, iti trebe ghid, altfel faci ca si noi 1 ora. A doua mare dezamagire a fost improvizatia: Improvizneyland. Locatia era excelenta: Bastionul Tesatorilor. Lemn, vechi, patriarhal, mirosea a istorie. Dar Improvineyland, ce joc idiot de cuvinte, au fost absolut lamentabili. Am plecat la pauza. Cre ca daca dadeam bani pe asa ceva ajungeam in camasa de forta.
Concluzie: minunat festival, minunat oras, minunati oameni. Acolo se poate face turism, ai ce vizita. Bucurestiu nu va fi nicodata asa, din pacate.

Vama Veche. Eeeh! Marea mea iubire! Cam plina de alge. Si cam neagra. I-o fi dat vreun brasovean foc de cand n-am mai fost, ca in urma cu o luna apa era limpede cum n-am mai vazut-o niciodata. Era si mai aglomerat acum, dar na, marea e mare, vama e vama, nu pot fara. M-am urcat iar pe scena, de data asta ceva blues/funk/jam session. Si am mancat si am baut. Dupa pofta inimii. M-am intors cu niste datorii colosale. Si muistii astia inca nu mi-au dat banii. Futu-i! Daca as avea bani m-as intoarce in Vama. De fapt, daca mi-ar da toti banii pe care mi-i datoreaza muistii astia, as pleca fix maine in Vama. Desi mai am trebi p-aici. Hmm! Oricum, vama e frumoasa, oricati prosti ar fi in zona. Am bagat un concert Nightloosers. AM fi bagat si Kumm, dar erau in aceeasi seara si cum ii mai vazusem … Nightloosers cu Elvis Romano. Elvis Romano e un tigan care il imita pe Elvis, in tiganeste. Caterinca. Iar Nightloosers sunt tari de tot. Au incheiat concertu cantand cu instrumentele la spate: vioara, chitara si da – clapa. A luat ala clapa in carca si topaia cu ea. Nu credeam ca se poate.
Recomandare: La Barba Neagra e o teapa si o swcumpete de inlemnesti, La Canapele e cea mai mare pizza, la pescarii la fel, teapa si scumpete, impinge tava sunt cei mai buni, cei mai tari.