Era mare. Cel mai mare. Nu-mi amintesc sa mai fi vazut vreodata asa ceva. Si toate fetele se uitau la el. Numai la el. Pur si simplu nu-si puteau lua ochii de la el. Culmea, lui nu părea sa-i pese. Iar eu, eu muream de oftica. Ma stingeam pe picioare. Dupa ce mă chinuisem atata să mă fac vizibil, să mă ştie lumea … apare el, ca şi cum nimic n-ar conta pe lumea asta. Se uita de sus la mine, la toata lumea, şi asta mă făcea să explodez … A cedat primul, dar nimic nu a mai fost la fel. Acneea ucide!

P.S. Tot articol pe interes. Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.