Etch A Sketch

Mai multe aici.

Celelate Cuvinte @ Silver Church

Aseara a fost o sara a rockului cum n-a mai vazut rockul romanesc de ani de zile. Locatie buna, trupa excelenta, public numeros. Si chiar a fost sold out. 800 de bilete vandute. Plus oamenii cu invitatii. O gramada de lume.

Despre Cuvinte nu prea sunt multe de spus, stie toata lumea cat de buni sunt, cat de seriosi, cat de profesionisti. Concertul de aseara n-a facut decat sa reaminteasca aceste lucruri cui mai avea nevoie, sceptici se gasesc mereu, dar si sa faca un cadou  mult asteptat fanilor. Si pot spune ca publicul a reusit, de cele mai multe ori, sa se ridice la nivelul trupei. Iar Cuvintele au simtit acest lucru si s-au plimbat prin toate albumele cu mai multa energie decat au facut-o in urma cu o luna in Fire. Au inceput cu piese mai vechi, printre care si Asa e viata mea, careia eu i-as oferi un loc mai spre final, dar oricum piesa ramane foarte apreciata, oriunde s-ar afla in setlist, Stem si alte cateva piese mai grele, dupa care a urmat un pasaj semiacustic, in care regasim si Pasarea de plumb. Suna foarte bine si asa, dar tot varianta electrica e peste. Apoi Calin si-a reluat chitara electrica si, dupa alte cateva piese, a urmat o scurta pauza, trecuse totusi cam o ora si jumatate de cand cantau.

Piesele au fost aplaudate frenetic, publicul a simtit fiecare acord, fiecare pasaj. 800 de fani pot face o atmosfera exceptionala. Cuvintele meritau un concert sold out.

Dupa pauza a urmat tot un melanj de piese mai noi si mai vechi, mai rapide sau mai lente, dar Lupii, Se lasa rau, Neam blestemat si Zmeie au fost piesele de rezistenta. Bineinteles ca au existat si o mana de betivi care au ratat Se lasa rau asa ca au strigat “se lasa rau” chiar si dupa ce concertul a luat sfarsit. Nu puteau lispi Fantana suspinelor si Cel din rasarit. Ultima piesa a fost Lasa-ma sa cant, pe care publicul a cantat-o cap-coada. Destul de repede a urmat si bisul, desi inca nu ne dureau palmele, cu Suflet nefericit si Iarba prin par. Grand finale.

Concluzia ar fi ca Celelate Cuvinte ramane cea mai buna trupa romaneasca in momentul asta – sunt vechi, sunt buni si continua sa fie rock. De la thrash metal la hard rock, trecand prin progresiv, folk, ba si un pic de punk, trupa asta ramane singura din generatia ei care poate si vrea.

Celelate Cuvinte sold out

Diseara in Silver Church zice-se ca ar fi sold out concertul Celelalte Cuvinte. Ar fi o premiera, dar depinde si cate bilete au pus in vanzare. Oricum, Cuvintele merita.

Hai ca se poate

Spot din Franta, facut de Publicis. Merge, nu?

Ce concert …

Foarte fain sambata seara in Cage. Graven s-au reunit si ne-au adus niste rock melodic bine lucrat, ceva in genul Paradise Lost perioada One Second, dar nu atat de sintetic, cu o voce un pic mai heavy (dar nu growl), referne melodioase, riffuri ceva mai groovy, o clapa interesanta. Nu poti sa nu te bucuri cand vezi trupe care cantau acum mai bine de 10 ani ca se reunesc, ba mai canta si bine. Publicul, destul de numeros, cam ca in fiecare sambata in Cage, a rezonat cu trupa si cred ca s-au simtit bine si au inteles ca reuniunea a fost o idee buna. Nu am idee cand vor mai concerta, dar sper sa devina un obicei.

Au urmat Monarchy care, ca de obicei, au stat cam mult sa-si faca sunetul. Oricum, a meritat asteptarea. Power in forta (e pleonasm, nu?), voce patrunzatoare, solo-uri excelente, refrene bune, o clapa ce vine bine din spate. Trupa asta are ceva, un acel ceva … nu prea stiu cum sa-i zic. Earthquake a zguduit sala, fiecare melodie a fost aplaudata intens, s-a dat din plete, s-a urlat. Fiecare trupa are un om care iese in evidenta, un om care, fara sa-i eclipseze pe ceilalti, are ceva aparte, ceva in plus. In cazul Monarchy acesta este tobarul care are vreo 2 tone de energie mai mult decat restu trupei, ba probabil si decat publicul. Oricum la sfarsitul fiecarei melodii colegii trebuiau sa se intoarca spre el sa-i faca semne sa nu mai lungeasca finalul cu mici solo-uri. Momentul solo-ului de tobe nu s-a lasat asteptat prea mult, totul a inceput cu o combinatie intre bas si tobe, basul lasand in cele din urma locul doar tobelor. Ce-a urmat a fost cel putin senzati0nal. Viteza si ritm intr-o combinatie dementa. Au revenit apoi pe secena si restul trupei, cantarea a continuat in aceleasi coordonate power, chitari, solo-uri, clape, vocea aia … O trupa pusa pe treaba, se vede clar asta, n-ai cum sa nu apreciezi. Cantarea s-a incheiat cu Rupem Legea de la Popa Iuda.

Desi urmau Silver Bullet, Masterpiece au facut rocada cu ei. Tribut Metallica cu Andy Ghost la voce. Ridici o spranceana cand auzi asta. Basistul trecut prin Lotul Nationjal de Hardcore, pesemne s-a retras din lot, probabil antreneaza pe undeva, chitaristul, care a si fost cu ideea, de la Voices of Silence si restul parca tot de pe la Voices of Silence. O adunatura, s-ar putea zice, dar la cat de bine le-a iesit combinatia, spranceana ridicata nu-si are rostul, mainile sus da. Rock. Au inceput tot cu intro-ul  Esctasy of Gold. Vocea lui Andy a iesit foarte bine, nu neaprat foarte James, dar foarte bine. Enter Sandman, Sad but True, Wherever I May Roam, apoi au trecut prin Harvester of Sorrow, Fade to Black, For Whom the Bell Tolls, si, ceva mai aparte, Symphony of Destruction. Trupetii n-au uitat de MegaDave. Ideea asta de tribut band/cover band, daca nu se abuzeaza de ea, ca si cu coverurile, este foarte buna. Muzicieni buni care se aduna sa faca treaba asta si o si duc pana la capat. Iar legatura lui Andy cu publicul ramane una aparte. Sare, striga, instiga, se manifesta si canta bine. Se pare ca proiectul asta le-a facut cel putin la fel de multa placere ca si noua, chiar pareau usor emotionati sa cante piesele acestei trupe mari si chiar si-au dat interesul, nu au fost doar niste coveruri cantate intr-un concert si aici de fapt se vede caracterul, profesionalismul, dar mai ales talentul. Nu stiu daca au fost aplaudati destul, nu cred ca poate fi cuantificat in vreun fel, dar au meritat din plin.

Silver Bullet, pusi in situatia de a fi headlineri, s-au descurcat chiar bine. Nici publicul nu i-a lasat, putina lume plecand dupa Masterpiece. Cu un public incalzit si cu chef de rock baietii au dat cartile pe fata. Heavy – speed – thrashy, doua chitari care stiu solo, un tobar care-i impinge din spate. Nu stiu melodiile lor, nici dupa nume, nici dupa riffuri, dar pot spune ca suna bine, oamenii stiu ce fac. Punctul forte al acestei trupe este vocea. Vocalul duce bine de tot. Nici cu ceilalti nu mi-e rusine, dar in cazul Siver Bullet el iese in fata. E exceptional. Au cantat si vreo 2 – 3 coveruri, din pacate memoria mea nu e atat de buna pe cat credeam, au fost un Judas si un Maiden care le-au iesit, tin minte senzatia si faptul ca mi-au placut. Poate data viitoare Monarchy fac proba mai repede si poate beau si eu mai domol. Oricum, pentru mine cel putin, Silver Bullet este o alta trupa care, chiar daca mai au de lucru, sper sa se tina de treaba si sa ocupe un loc in fata, baietii astia au ce arata.

Master(piece) of Puppets

Pai diseara Andy Ghost ne va canta niste Metallica cu cover-bandul Masterpiece. Mda, suna promitator. Printre reunitii Graven vor mai canta si Monarchy si Silver Bullet. Asta da seara heavy metal.

Ca si la MotorAct, n-a murit nimeni.

MS & Aquila @ Tago Mago

Se facea ca era joi. O seara ca oricare alta, doar ca ploua tare si era frig si intuneric. Ora 7, ora anuntata pentru inceperea concertului. Lume spre deloc. Pana la 8 jumate nu s-a intamplat nimic, in afara de proba de sunet Aquila si niste In Flames ca sa mai treaca timpul.

La 8 jumate au deschis concertul niste baieti cu un fel de alternativ – indie. Cu ocazia asta am aflat ce era cu cele 5-6 pitzy prezente in sala. Mi-ar placea sa-i pot incuraja pe baietii aia dar n-am cum. Ma voi opri doar prin a spune ca nu sunt inca pregatiti sa sustina un concert.

Au urmat Aquila care au cantat demential. Heavy metal curat, bine executat, bine lucrat, cu coaie. Vocea mi se pare fenomenala, fara sa iau in calcul si varsta, ceea ce l-ar face si mai de invidiat. In spatele vocii doi chitaristi foarte buni, atat pe ritm cat si pe solo. Cu treceri de solo de la unu la altu, solo-uri lungi si bine lucrate. Sectia ritmica ii urmeaza foarte bine, iar la tobe gasim un membru mai tanar, probabil singurul care nu face parte din formula originala. Per ansamblu, trupa are ceva aparte, canta bine, in forta, cum ar trebui sa cante trupele tinere, desi nu prea mai sunt tineri, cel putin fizic, si au sclipirea aia de trupa buna, lucru care probabil ca-i si tine sa faca treaba asta. Daca te-ai plictisit de deathuri, hardcoreli si bleackuri, dar si de Cargo si Trooper, Aquila e o alegere foarte buna.

Desapre MS nu stiu ce-as mai putea spune. Oamenii sunt foarte buni, stiu foarte bine ce fac, suna bine, canta bine. Stii la ce sa te astepti si nu ai de ce sa-ti faci probleme, nu te vor dezamagi. Aceleasi melodii bune, aceleasi solo-uri bune, aceeasi voce buna, de data asta cu mai putin ecou decat la Silver Church, acelasi basist dement. Dupa cum spuneam, Damigeana n-are nevoie de efecte, ecou sau mai stiu eu ce pe voce. Altfel spus MS, ca si Aquila, au cantat rock si au fost rock. Fuckin rock!

Pacat ca n-au avut pentru cine. Clubul e ok, preturile ok, adica Tuborg la 6 lei, biletul a fost modic … Din pacate un concert heavy care merita mai mult n-a fost decat un concert pentru prieteni si pentru inca vreo 10 – 20 de insi pasionati de rock. De sunat parca a sunat mai bine decat in Fire, ceea ce nu cred ca este foarte greu de realizat, si decat in Control. Probabil ar putea deveni un club pentru concerte rock, dar specificul e clar altul. Hipster, disco, etc.

Urmeaza

 

Vai, ce frumos!

Dap. Tare fain concertu lu Steve Vai d-aseara. Cu orchestra. Coarde si suflatori. 3 tobe, clape, bas, dirijor. Orchestra formata numai din romani. Tineri absolventi sau chiar studenti. Or fi avut toti pile, te pomenesti. A inceput cu un mic joc de urmarire in genu ce fac io sa faceti si voi. Foarte fain. Apoi a intrat in paine. Fara menajamente. A ras tot. Cu stil, eleganta si virtuozitate. Prea multe despre muzica lui n-am de spus, e de ajuns sa asculti ca sa-ti dai seama care-i treaba. Dar omul asta are caracter. Mia intai ne-a amintit ca azi se impliniesc 30 de ani de la moartea lui John Lennon. Iar cand a ramas fara sunet la For the Love of God omu a ridicat mainile spre cer si a asteptat … publicul in picioare. Io il vedeam ca se duce si il impusca pe sunetist. Probabil din cauza ochelarilor. Pesemne nu e genul. Foarte profi si foarte ok. S-a remediat sunetu, a continuat in acelasi stil. Chitarile alea cred ca sunt printre cele mai fericite chitari. La fel si coardele. Si nici alea din orchestra nu erau rele.

Una peste alta ma bucur ca de data asta am mers la Steve Vai si mai ales ca mi-am luat biletu acu o saptamana, cand inca mai erau bilete la 40 de lei. Un chilipir as putea spune.

Dar organizarea TVR … omfg. TVR ramane un colos comunistoid. Tipa de la Atentie se canta prezenta fiecare trupa inainte de intra pe scena, ca la Cerbu de taur, cu chestii din wikipedia. Jos erau scaune. Dar aveau bere. Si nu exista control la intrare. Adica o fata scana biletu si nici macar nu ti-l rupea. Agentii de paza nu-l mai cautau pe bin laden, ba erau foarte relaxati, linistiti, aproape inexistenti. De unde trag concluzia ca organizatorii de concerte rock ii pun in garda aiurea pe retardei de-s asa zbiri. Uite ca TVR n-a facut-o. Erau si cd-uri si dvd-uri cu Vai, dar preturile erau anormal de mari. Originale, neoriginale, 60-70 de lei sunt o gramada de bani.

Sala a fost plina. Daca in urma cu o saptamana, cand mi-am luat eu biletul, erau o gramada de locuri libere, ieri nu se mai gaseau decat bilete la 150 de lei. Iar oamenii prezenti la concert, desi bucurosi sa tea jos, erau foarte ok. Se ridicau in picioare la fiecare inceput si sfarsit de melodie, aplaudau intens, urlau, fluierau, se simteau bine si se manifestau.

Bisul a fost tot For the Love of God pe care Vai a zis c-o adora atat de mult incat o va canta si la moartea lui. Ca si la Faith No More, care si-au terminat turneul si si-au luat adio de la public, adica adio FNM, si concertul lu Steve Vai mi s-a parut foarte scurt. Foarte scurt. De-abia ma incalzisem. Bine, l afaza asta si publicu asta dambovitean e de vina. Pentru ca Vai iesise de pe scena, dar orchestra ramasese la locul ei. Ori se pleaca dupa orchestra, nu inaintea ei. Asa ca oamenii aia stateau linistiti la locurile lor asteptand sa mia cante iar taranii plecau. E, asta e Romanica.

P.S. Era un tip cu benoclu. Ori se benoclea la degetele lu Vai, sa vada cum face asta de-i iese, ori vroia sa-i vada paru din nas. La paru din nas nu ma bag, dar degetele zici ca-s posedate.

Pentru diseara