Aseara a fost o sara a rockului cum n-a mai vazut rockul romanesc de ani de zile. Locatie buna, trupa excelenta, public numeros. Si chiar a fost sold out. 800 de bilete vandute. Plus oamenii cu invitatii. O gramada de lume.

Despre Cuvinte nu prea sunt multe de spus, stie toata lumea cat de buni sunt, cat de seriosi, cat de profesionisti. Concertul de aseara n-a facut decat sa reaminteasca aceste lucruri cui mai avea nevoie, sceptici se gasesc mereu, dar si sa faca un cadou  mult asteptat fanilor. Si pot spune ca publicul a reusit, de cele mai multe ori, sa se ridice la nivelul trupei. Iar Cuvintele au simtit acest lucru si s-au plimbat prin toate albumele cu mai multa energie decat au facut-o in urma cu o luna in Fire. Au inceput cu piese mai vechi, printre care si Asa e viata mea, careia eu i-as oferi un loc mai spre final, dar oricum piesa ramane foarte apreciata, oriunde s-ar afla in setlist, Stem si alte cateva piese mai grele, dupa care a urmat un pasaj semiacustic, in care regasim si Pasarea de plumb. Suna foarte bine si asa, dar tot varianta electrica e peste. Apoi Calin si-a reluat chitara electrica si, dupa alte cateva piese, a urmat o scurta pauza, trecuse totusi cam o ora si jumatate de cand cantau.

Piesele au fost aplaudate frenetic, publicul a simtit fiecare acord, fiecare pasaj. 800 de fani pot face o atmosfera exceptionala. Cuvintele meritau un concert sold out.

Dupa pauza a urmat tot un melanj de piese mai noi si mai vechi, mai rapide sau mai lente, dar Lupii, Se lasa rau, Neam blestemat si Zmeie au fost piesele de rezistenta. Bineinteles ca au existat si o mana de betivi care au ratat Se lasa rau asa ca au strigat “se lasa rau” chiar si dupa ce concertul a luat sfarsit. Nu puteau lispi Fantana suspinelor si Cel din rasarit. Ultima piesa a fost Lasa-ma sa cant, pe care publicul a cantat-o cap-coada. Destul de repede a urmat si bisul, desi inca nu ne dureau palmele, cu Suflet nefericit si Iarba prin par. Grand finale.

Concluzia ar fi ca Celelate Cuvinte ramane cea mai buna trupa romaneasca in momentul asta – sunt vechi, sunt buni si continua sa fie rock. De la thrash metal la hard rock, trecand prin progresiv, folk, ba si un pic de punk, trupa asta ramane singura din generatia ei care poate si vrea.