ADC – cursu 12 (si ultimu, din pacate)

Serban Alexandrescu (Headvertising) si Costin Popescu (Cap). Tot campanie. “Mitul celor 360 de grade”. Campanii integrate.

NU e indicat sa ai acelasi mesaj pe toate canalele. Mai ales daca ai un mesaj principal si inca unele secundare. In plus, NU e indicat sa ataci omu pe toate mediile. Deschizi tv-ul la micu dejun, vezi spotu tv, te duci la wc, deschizi o revista, vezi printu, la metrou, in statii ratb vezi outdooru, ajungi la munca dai drumu la radio auzi spotu radio, intri pe net si vezi banneru. Toate ale aceleiasi campanii. E grotesc. Si nici macar nu e necesar sa apelezi la toate mediile de comunicare, ci doar la alea care pot face treaba, care pot fi eficiente. Si sa nu le bagi in acelasi timp, lasa-le o pauza.

Astfel, o campanie integrata poate fi declinata doar pe 2 medii. Da, e integrata. Si ce ma mai miram io la aia cu donarea de sange, de ce n-or fi facut ceva ca pe tv pe radio? Putea fi o continuare, dar oamenii au ales sa faca altceva, s-o spuna altfel, si acum am inteles si de ce.

Apoi, ni s-a explicat cam care e treaba cu mediile: din obiectivele campaniei rezulta mediile necesare. Teoretic. Pentru ca fiecare face ceva bine si ceva prost. Radio – bun sa te bata la cap, dar fara remanenta, Outdoor – spune f putine, dar memorezi produsu, TV – intra peste tine, are autoritate, dar la fel, spune prea putine, Printul – spune cam tot ce vrei, looks&charm in cazul glossy, Internet – chiar iti ofera toata informatia necesara, dar nu arata prea bine, de cele mai multe ori (si nu doar din cauza rezolutiei).

Cocluzii? Poate doar asa preliminare. N-as vrea sa bat campii aiurea, nefiind tocmai multumit, dar sa trebuiasca sa-mi retrag vorbele dupa ce vad ca ies in aia primii 5. Desi, in momentul asta m-ar mira. Normal, din moment ce stau sa scriu pe blog in loc sa ma gandesc la imbunatatirea portofoliului. Dar nu pot sa nu ma bucur ca am cunoscut cativa directori de creatie, cativa oameni faini, cu care sper sa tin legatura si dupa scoala, ca am invatat multe si ca am inteles cat de departe sunt, cat mai am de invatat. Imi pare rau ca n-am cunoscut mai multi directori de creatie sau chiar pe toti, dar timpul nu e pierdut. Si imi pare rau ca n-am reusit sa ma imprietenesc si cu colege. Cre ca ori nu dau doi bani pe noi, ori sunt speriate de bomba. Aiurea, nu? Asputea concluziona absurd ca educatia gresita si teama de pula inca persista in mintea femeii moderne. Sau si colegii mei arata la fel de rau ca si mine In rest ce sa mai zic, decat: URATI-MI BAFTA SA IES IN PRIMII 5, SA-MI IAU BANII INAPOI SI SA MA ANGAJEZE VREUNA DIN ASTEA 12 AGENTII !!! Cat de tare ar fi! Intre timp, ma apuc iar de lucru. Pace mie !!!

Artmark

Galerie de arta, casa de licitatii, organizatie nonguvernametala axata pe cultura. Timp de o luna va derula o campanie de strangere se fonduri si de sensibilizare a autoritatilor, a mass-media si a oricui vrea sa se implice sau sa ajute cumva Muzeul Municipiului Bucuresti, muzeu care nu are destul spatiu la dispozitie pentru a-si expune toate piesele de arta, acestea fiind deocamdata tinute in locuri improprii. Adica de a ajuta Primaria Bucuresti fara ca ea sa vrea acest lucru.

Campania se va desfasura in 6 locatii: Herastrau, Cismigiu, Universitate, Izvor, Tineretului, Carol. Bannere, expozitie de tablouri si voluntari. Da, voluntari. Si sunt unu dintre ei. Alaltaieri a fost prima intalnire. Din pacate, desi ne-am strans vreo 30 de insi, numai vreo 10 s-au implicat. Multe filozoafe (cu balerini – ???), cateva pr-izde, cateva jurnaliste, un arhitect, cativa cu grafica, niste fotografi, limbi straine, hr si cativa care chiar aveau tangente cu arta sau chiar le placea. Iar tinerii de la Artmark, coordonatorii proiectului, sunt chiar faini. Mi se pare tare aiurea ca ne-am strans doar 30. Ca s-au implicat atat de putini, e de inteles, pt ca orele sunt alese cam aiurea. Ar trebui sa fie mai flexibili cu treaba asta, pana la urma proiectu depinde de voluntari.

In plus, mai au niste proiecte faine, in care sper sa ma pot implica. Pentru mai multe informatii: http://artmark.ro/

tudor chirila isi recunoaste mizeria

Am citit scrisoarea catre liceeni a lu tudor chirila. NU, nu-i citesc blogu, nu-i suport muzica si cu atat mai putin fitzele. Mi-a trimis un amic pe mail linku.

Printre sfaturi, de genu: cititi, fiti mai buni (decat noi), nu furati, bla blabla, etc, se regasesc, pe langa scuze jenante, cateva reminiscente de constiinta, recunoastere a mizeriilor facute de dragu banilor castigati usor.

Incepe cu u jenant “noi am gresit” si incheie cu un absolut patetic “salvati-ne”. Pai bine bai, pulica asta a avut ocazia sa spuna ceva, ca doar a iesit in fata, da a ales sa faca cacatu praf, si acum asteapta sa faca astia ceva pt el? Da, sa faca pt ei. Si atat. Dac-as fi licean, l-as scuipa in gura. Sa-si vada de vedetisme in continuare, nu ca nu face asta, sa lase campaniile de constientizare pt cei care au ceva de spus, care fac ceva. La fel si despre mihaela radulescu. Sau andreea raicu. Daca si-alea sunt culte … Poate cultu pulii. Uatevar.

Curva asta de chirila scrie bine, e clar ca e citit. Asa. SI? A aparut in campania cu cititu pt ca nu asculta nimeni noua lui trupa. Din ciclu hai sa ne folosim inteligenta sa mai iesim un pic in fata, ca ne uita lumea. Nu pot decat sa ma bucur ca au disparut toate cele trei formatii. Mai ales ca asa vor ramane – diparute.

Se pare ca e foarte simplu sa dai sfaturi, sa indrugi vorbe mari, mestesugite. Sau chiar sa spui adevarul, intr-un ambalaj frumos, ca sa nu te scuipe lumea pe strada. Da’ oricum nu l-ar scuipa nimeni. Prostimea se uita in gura lui, doar apare la tv …

ADC – cursu 5

Trebuia sa mai fie unu cu el, da n-a putut, asa ca Liviu David (Next) a tinut singur cursu. Adica fara Cap. Tot print/outdoor. Si campanie. De fapt, a fost primu care ne-a vorbit despre campanie. Ne-a aratat o gramada de executii, din care pe unele le mai vazusem si la ceilalti. Ce-ar putea insemna asta? Ori sunt foarte bune executiile alea, ceea ce este adevarat, ori sunt neinspirati ei, ceea ce nu poate fi prea realist, cu siguranta nu prea s-au coordonat intre ei, desi sa vezi aceleasi lucrari de ami multe ori, cu explicatiile de rigoare din partea fiecaruia, explicatii ce pot aduce ceva in plus in fiecare caz sau confirmari mai puternice.

Astfel, campania poate fi: diferite interpretari ale aceluiasi mesaj sau mai multe ad-uri care se completeaza intre ele. Astfel, apara cam 3 tipuri de executii: ai vazut un ad, le-ai vazut pe toate; fiecare adauga, in loc sa repete; ad-urile repeta, dar adaugand ceva la capitolu impact.

Cea mai intriganta chestie: o idee e buna daca poate da nastere unei campanii. Pana acum n-am nici una d-asta. Tare intrigant!

Campanie Guerilla

Nu-mi place Radio Guerilla. Nu-mi place Dobrovolski. Nici Craioveanu. Ii gasesc total neinspirati. La un momentdat aveau muzica buna la radiou’ asta. In momentul in care au luat-o pe aratura m-am resemnat.

Dar campania asta e ffff tare. Enjoy!

Si nu e nimic exagerat in campania asta. Eficianta? habar nu am. Da’ nu cred.

P.S. Elia, mersi de mail!

Scaune

Anu trecut Saprosan a avut o campanie de print. Adica asta:

Evident, f bune. Au luat si premii.

Mi-au placut atat de mult, fiind un mare fan saprosan, incat m-am gandit sa ma joc un pic cu ideea. A iesit asta:

Apoi, prin analogie, am ajuns la IKEA, care cam e de … scaun

Publicitate & Rock – aseara AdBreak si Glissando

Acestea sunt doo dintre pasiunile mele. Iar cei care le intineaza vor fi negresit improscati cu … cacat. Aseara le-am combinat destul de reusit: AdBreak in Music Club si concertul Glissando in El Grande Comandante.

AdBreak a inceput cu o intarziere de juma de ora, ceea ce m-a costat prima parte a concertului. Sa le fie rusine! Moderatorul era si nu era. Sters individu. E clar o chestie care tine de aspectul financiar. Prima parte: campania pt donare de sange, care azi e in plina desfasurare in Politehnica, “Care-i graba?”. O campanie neintegrata, adica ce-i la radio nu seamana cu ce-i la tv, da asta e. Cica datorita ei a crescut rata donarii de sange cu circa 30%. Asta nu poate fi decat imbucurator. Campania a fost creata de Grafitti BBDO si toti cei care au participat in vreun fel au facut-o PRO-BONO. Chiar si difuzarea a fost pro-bono. Asta m-a uimit. M-a lasat masca. Si au explicat ei cum, initial, s-au gandit sa faca o campanie f tare in scopul clar de a lua premii. Apoi, constiinta i-a facut sa o ia in serios pt ca-i o treaba seriosa si destul de grava. Dar, fiind eficienta, spera sa ia un Effie cu ea. Ce sa zic? Bafta! Un alt indice al eficientei este acela ca au reusit sa fidelizeze vreo 13.000 de donatori, fidelizarea fiind f importanta in acest proces. Brieful au zis ca l-au facut praf de la prima intalnire, deci se poate, cercetarea au facut-o in spitale si asa au aflat ca 1 din 3 operatii e amanata din cauza lipsei sangelui, adica toata treaba e pe bune … Ce sa zic, asta e parte aia f frumoasa a publicitatii …

A urmat o parte nu atat de faina, dar cel putin la fel de interesanta: un fel de Saatchi & Saatchi vs Grey. Adica s-au discutat premiile AdPrint. Tipa de la Saatchi si-a exprimat parerea despre diferentele dintre ce-a aparut pe bue si ce-au prezentat la festival. Tipii de la Grey au sarit ca arsi. Apoi, intrebarea ei, legitima, a fost: cat timp s-a petrecut pt crearea fiecarei machete? Raspunsul n-a venit, ea si-a cerut scuze pt ca n-a vrut sa ccreeze nici un scandal, fapt care i-a cam pus la zid pe Grey care au acceptata armistitiul. Acum sa v-arat si pozele, ca asa ar fi frumos.

varianta din revista Republik:

Variantea pt AdPrint:

Imi pare rau ca n-am putut sa stau pana la final: un actor si un regizor vorbind despre pasiune. Si incepusera promitator: cel putin o luna de repetitii inainte de eveniment. Adica munca. Ceea ce gasesti si in publicitate, dar partea asta nu e atat de mediatizata, ca na!

Am ajuns la concert. La pauza. Prima parte am pierdut-o. Numa cu Gotthard. Pare rau … Tre sa mentionez ca Glissando e o tupa de coveruri. Si eu urasc conceptul de cover band. Dar m-am dus pt prieteni si pt ca era totusi vorba de rock. Si atmosfera a fost ffff faina. Cocaine, Word up, Fly away, All right now si altele care nu stiu de ce, dar nu-mi mai vin in minte. Vreo ora si ceva, oricum. Cu invitati: Horea de la Alias, un tip Funar/Hunor ( ) la chitara, chitaristu de la Publik, apoi toti trupetii de la Publik si alte diverse schimburi de componenta, care au iesit ff bine. Sunetu mi s-a parut ok, desi nu prea inteleg de ce imi dau io cu parerea despre sunet. S-au dat ceva gherle ( ) ( la un moment dat a zambit si chitaristu, un chip care pe scena zici ca e la poker), chestie care face parte din orice show reusit. Asdar, dupa cum spuneam, s-a cantat fain, s-a topait, s-a baut, s-a fumat, s-a ras si s-a incheiat furtunos cu “Butelcuta”, adaptare din folclor, pe care n-o gasesc pe youtube, din pacate. Asa ca bag altceva. Ca io chiar m-am simtit bine aseara si, din cate am vazut, cam toti au facut la fel p-acolo. A fost un show nu un concert, da a fost tare bine.

Cat despre publicitate si rock, eibine, “problema” ar fi ca nu le poti avea pe amandoo in acelasi timp. Evident, doar la propriu.