Masinisti

Nu-mi plac masinile. Nu-mi place nici ce fac din oameni – niste dependenti. Niste masinisti. Iarna, cu sau fara ei, sau cel putin zapada, imi place la nebunie. Dar, zapada imi mai aduce o multumire – ma razbuna. Le-o trage masinistilor de zici ce-i aia. Si nu se dezvata.

Zapada e atat de faina. Margi pe jos pana la metrou sau pana la tramvai, s-o simti cum scartaie sub talpi. E mult mai fain asa. Trebe doar sa nu fii un mare cretin. Orasu asta oricum e praf si fara sa fii tu cretin, pt ca-s atatia, si fara tine. Lasa si tu odata sau o data de la tine! Lasa masina acolo unde-i e locu. Ne scutesti pe noi de gazele tale si pe tine de-o cheltuiala.

Dar n-ai sa vezi niciodata asa ceva. Asa ca treci la munca. Deszapezeste si dezgheata-ti masina in fiecare dimineata. Eventual si seara, ca poate nu mai ninge si maine dimineata o sa ai mai putin de munca. Da nu-ti iese. O sa mai ninga. Pt ca ninsoarea e mai faina decat tine. Pt ca meriti.

Daca-as fi in carje …

… si cersetor pe deasupra … deci as avea un handicap locomotor cumplit, de-abia as merge, ce dracu … sunt sigur ca, in ciuda foametei, nu m-as aventura in intersectie, printre masinile de la stop, care urmeaza sa plece in orice moment fara sa le pese ca sunt si eu pe-acolo, cu handicapul meu atat vizibil si atat de cumplit …

Dar viata e grea. Pestii cersetorilor sunt si ei, probabil, afectati de criza, asa ca masurile extreme nu se lasa asteptate. Nu?

Sau … cel mai probabil sansele de-a nu muri de foame sunt mai mari daca apelez la minunata cersetorie, mai ales daca n-am alta sansa … si atunci fac rost de niste carje, nu conteaza cum, si ma lansez in aceasta fructuoasa cariera …

Ar mai fi teoria ca tot de la cersitu printre masini am ajuns in carje, ceea ce ma face un veteran. Numa ca in loc de medalie am doo carje. Oricum ar fi, venitul meu este cel putin decent.

Romanica – imi pare rau!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, n-as putea spune … in fiecare zi, chiar daca nu ma uit la tv, aflu sau chiar vad stiri dintre cele mai suparatoare.

Exista un echilibru precar, de fapt nu e un echilibru, e mai mult o situatie stabila, un fel de normalitate grotesca: in timp ce individual, sunt multi oameni care, cu fiecare zi/ saptamana/ luna / an, se apropie de ceea ce ar trebui si ar putea sa fie, probabil mult mai usor, intr-o tara civilizata, o alta parte, o majoritate, covarsitoare in cele din urma, se scufunda in mizerie, prostie si saracie. Si nu ai ce sa le faci, decat sa-i lasi sa moara si sa-ti doresti sa se intample cat mai repede, ca sa nu fii si tu atras in vartejul cumplit al cacatului. Mai sunt unii, de la care ar trebui sa avem pretentii, noi astia putini, care incercam sa miscam ceva: oamenii cu ceva carte, cu functii, care se complac in mizeria asta. Ei nu au nici o scuza. Ba chiar sunt complici. Canalul colector ar trebui sa fie infundat si cu ei, nu numa cu cei fara creier.

Asadar, in cele din urma, chiar si individual, tot ne scufundam. Mai sunt unii care, cand se infunda wc-ul, pleaca. Pleaca de la ei de-acasa … la vecini. Unii, putini, cand ajung acolo au grija sa nu mai infunde wc-ul. Dar, majoritatea se duc expres pt a se face de cacat. Si ne fac si pe noi. La fel ca si complicii lor de aici. Si ma intorc din nou la cei cu ceva functii: fara drumuri n-ai ce face cu masina, oricat de scumpa ar fi, saracii nu-si cumpara apartamente de lux, mizeria te priveste si prin geamul fumuriu, apa e potabila sau nu, defrisarile nu produc oxigen, hotia e doar mizerie umana. Atata tot.

Cat despre cei care-au plecat … sa ramana toti acolo!

De ce traverseaza oamenii pe rosu?

La o trecere de pietoni, un pustiulica se uita deznadajduit cum nu se mai inverzea stopu, cum nu trecea nici o masina si cum toti oamenii in afara de el si de frati-su mai mare nu traversau. Asa ca l-a intrebat pe frati-su de ce trec oamenii pe rosu.

Si el i-a raspuns, dupa vreo 3 secunde de gandire, pe un ton de om satul de intrebari: “pentru ca … oamenii vor sa fie calcati de masini!”

N-a mai zis nimic pustiu. Si nici eu n-as fi stiut ce sa zic.

Parlit in ploaie

A inceput ploaia pe la 6. Era momentul sa plec acasa. Am asteptat o ora. In cele din urma mi-am facut curaj. Daca ar sti Al Quaeda cat de sinucigas sunt…

Nu aveam de unde sa stiu ca voi astepta mai mult de juma de ora in ploaie, intr-o statie improvizata, trantitra aiurea (in ploaie) pe strada, o masina care nu avea sa vina. In sens invers era blocaj. Am incercat si varianta asta. Am facut alta juma de ora 2 statii. Alte 2 pe jos.

Sunt obisnuit sa fiu vitezoman, sa depasesc masinile, sa ajung primu la metrou, primu acasa, etc. Dar aseara mi-am luat-o. Rau de tot. De la ploaie, de la RATB, si totu sub privirile oamenilor uscati din masini, pe care i-am intrecut, ca de obicei.

Ca fapt divers, era o tanti care, dupa ce plouase atata, isi spala curtea. Mda, bagase furtunu. O fi fost ploaie acida? Ma duc sa vad daca mai am par in cap…

O stire…

… groaznica. Dragi romani, vi se pregateste iadul pe pamant. In 3 ani tre’ sa renuntati la rablele fara motor euro. Nu stiu ce inseamna motor euro, am auzit stirea ieri si am ramas incantat. Se refera la masinile vechi, de parca astea noi nu polueaza, dar adevaratul marketing trimfa prin putere politica. Asadar, europenii, deci si romanii, vor trebui sa renunte la masinile vechi.

Problema, in Romania ar fi ca sunt multi care au masini vechi, cotizand, astfel, mai mult decat mine la buget, fara sa vrea, de fapt, ei nu vor decat sa ajunga mai repede dintr-un loc in altul, fara sa le pese ca pulueaza, ca , de fapt, eu, fara masina, ajung inaintea lor oriunde (cel putin in Bucuresti asa se intampla), ca li se lasa cururile de atata stat la stop sau de faptu ca arunca o gramada de bani.

Dar cu adevarat groaznic, cel putin pt postul ala tv si mai ales pentru mirifica prezentatoare, era faptul ca Bucurestiul ar deveni “un oras de biciclete”. Si totul pe un ton scarbit: bicicleta?, yach!, mizerabil!, nu merge cu fusta sau cu manelele. Poate cand o avea valoarea aia de gutza bicicleta, atunci da, pana atunci, nu cred. (Asta da idee de campanie publicitara de promovare a bicicletelor, gen Federer pt Nike)

M-am uitat la stiri pt ca la mine se schimba greu posturile. Am o telecomanda fara motor euro.