Bec

I’m bec !!! Am fost cam nauc in ultima perioada. Desi, in mod normal ar fi trebuit sa am timp garla si, deci, sa scriu cate ceva, ei bine nu s-a putut. Dar situatia se va remedia.

In primul rand mi-am pierdut slujba. Ce aiurea suna. Desi, cel mai probabil am pierdut-o in tramvaiul 5 cu care imi pierdeam vremea, la propriu, in incercarea temerara de a ajunge in fiecare zi la rahatu ala de job, la care nu reuseam, in ciuda penalizarilor repetate, sa ajung mai devreme de 10 juma, in conditiile in care ceilalti ajungeau la 9 / 9 juma. Evident, pe timp de criza, neplatit, fara alte surse de venit, am ales sa intarzii intr-o veselie. Va rog sa ma credeti, cel mai placut lucru din lume e sa te trezesti la ce ora vrei. Culmea, de cand mi-am pierdut slujba – incepe sa-mi placa expresia asta, are asa, ceva oficial, telectual in ea – ma trezesc uneori mult mai devreme decat inainte, cand aveam o slujba (lol) si ma mai batea si ceasu la cap. Intr-adevar, sunt mult mai odihnit.

Amuzant a fost ca, din cauza ca ne plateau cand le venea, toti angajatii ii urau – chiar si turnatoarele. Si cand am plecat toate s-au intristat. Asta dupa ce un an juma lucrasera cu spor la debarcarea mea. Pesemne si-au dat seama ca ele urmeaza . Eh, asa e cu criza asta. Si cel mai amuzant e ca eu o sa-mi iau banii inaintea lor, nu tre sa-i mai vad pe nici unu, ma trezesc la ce ora vreau, fac ce vreau toata ziua … si tot asa …

Ziua aia a fost senzationala, ziua cand m-au dat afara – nu-mi permiteam sa-mi dau demisia pt ca sper sa iau somaj. asa ca au facut ei pt mine pasu asta . Am sarbatorit incepand cu ora 1 pm. Cu bere, prieteni si ceva haleala. Rectific: cu multa bere. Mandra isi luase cateva libere, asa ca totu a mers ca uns. Daca o calculam si nu iesea atat de bine. Si da, am incercat sa abuzez de oferta aia de la La Mama. Minunata oferta. N-am idee daca mai e valabila, dar chiar dac-ar fi n-as avea cu cine sa ma bucur de ea: toata lumea lucreaza.

Partea nasoala: habar nu am cand voi avea bani. Mai am de luat de la aia destui bani. Plus actele necesare pt noua mea cariera: aceea de somer. Si una si alta o sa mai dureze. Pe de alta parte e si asta un fel de economie.

In rest ma simt si chiar sunt un om liber. Am iesit din toate cacaturile in care ma bagasem si acum caut sa intru in altele ca nu pot sta locului: viata merge mai departe si io nu ma invat niciodata. Pur si simplu nu pot fi zen.

Am drame la activ

Saptamana asta am fost un fel de Ion Susai – un prieten, nu-l cunoasteti. A trecut mai mult de-o saptamana de cand trebuia sa iau salariu si n-a fost sa fie. Ne amana ca pe ultimii oameni. Intre timp au pretentia sa venim la munca, ba sa venim si la timp. Mdea. Apoi, luni, aflu de la scoala (ADC) ca, desi pana acum primii 10 isi luau banii inapoi, ceea ce ma facea sa ma simt destul de sigur ca ies in primii 10, fiind 43-45 cu totii, de acum isi primesc banii numai primii 5. Am inlemnit. 5? Deci suntem mai mult de 8 pe loc. Daca erau 7, mai ziceam. Sau chiar 8. DA NU 5! M-am cacat pe mine. S-au dus banii mei. Sau nu! Da chiar n-aveam nevoie de chestia asta. NU ACUM! Apoi, ne-a ajuns blestemu lu Vanghelie, si nu mai vin Depeche Mode. Ba i-a mai lovit si pe altii – graci, sarbi, etc. TOTU E DE CACAT. Ma duc sa-mi iau banii de bilet si ma imbat crunt. Ma fac muci. Cacat. Macar o sa am bani de bere. Saptamana asta i-am cerut lu mama 10 lei. Mi-a dat doar 7. N-am comentat. Vroiam sa-mi iau tigari si o sticla mare de apa la munca. Mi-am luat doar tigari.

Si toate astea se adauga dramelor zilnice, evidente, de care nu scap nici cand dorm: nu am jobul adecvat, nu am salariul adecvat, nu sunt miliardar, nu am motor, nu pot sa vin la ce ora vreau la munca, nu am firma mea de advertising, nu am trupa de metal, nu am prieteni miliardari care sa ma imbete zilnic, etc. Si mai e si aia cu balerinii, pe care o am de 3 ani de zile, de cand a aparut mizeria asta de moda. E clar ca esti praf daca urmezi tendintele modei. Nu ai pic de creier. Boii in papuci, ca pe ulita, tutele in balerini. Cele mai dezgustatoare, vulgare, oribile, jenante incaltari posibile. Macar de-ar fi vreuna in stare sa arate a balerina. Sau macar sa faca o pirueta. Sau cumpana. In pula. NU. Toate distrusele, imbecilele, grasele, tigancile, manelistele, cocalarele, pitzipoancele, fetele fara personalitate, vulgarele care se vor finute se incalta in cacaturile alea. Imi vina sa-mi borasc matzele. Am numa si numa antierectii. Mi se ascunde pula intre coaie. Tre sa-mi storc coaiele ca sa iasa dintre ele. Singurul lucru bun din tot cacatu asta de moda e ca nu ai cum sa-ti iei teapa si sa te dai la vreo distrusa. Mdea. Tot e ceva.

In final: MOARTE LU VANGHELIE, LU MA-SA SI VRAJITOARELOR DIN LUMEA INTREAGA !!!

P.S. Am aflat care-i treaba cu Activia, o alta drama: “Why do women buy Activia? ‘Cause they’re full of shit”

Publicitate & Rock – aseara AdBreak si Glissando

Acestea sunt doo dintre pasiunile mele. Iar cei care le intineaza vor fi negresit improscati cu … cacat. Aseara le-am combinat destul de reusit: AdBreak in Music Club si concertul Glissando in El Grande Comandante.

AdBreak a inceput cu o intarziere de juma de ora, ceea ce m-a costat prima parte a concertului. Sa le fie rusine! Moderatorul era si nu era. Sters individu. E clar o chestie care tine de aspectul financiar. Prima parte: campania pt donare de sange, care azi e in plina desfasurare in Politehnica, “Care-i graba?”. O campanie neintegrata, adica ce-i la radio nu seamana cu ce-i la tv, da asta e. Cica datorita ei a crescut rata donarii de sange cu circa 30%. Asta nu poate fi decat imbucurator. Campania a fost creata de Grafitti BBDO si toti cei care au participat in vreun fel au facut-o PRO-BONO. Chiar si difuzarea a fost pro-bono. Asta m-a uimit. M-a lasat masca. Si au explicat ei cum, initial, s-au gandit sa faca o campanie f tare in scopul clar de a lua premii. Apoi, constiinta i-a facut sa o ia in serios pt ca-i o treaba seriosa si destul de grava. Dar, fiind eficienta, spera sa ia un Effie cu ea. Ce sa zic? Bafta! Un alt indice al eficientei este acela ca au reusit sa fidelizeze vreo 13.000 de donatori, fidelizarea fiind f importanta in acest proces. Brieful au zis ca l-au facut praf de la prima intalnire, deci se poate, cercetarea au facut-o in spitale si asa au aflat ca 1 din 3 operatii e amanata din cauza lipsei sangelui, adica toata treaba e pe bune … Ce sa zic, asta e parte aia f frumoasa a publicitatii …

A urmat o parte nu atat de faina, dar cel putin la fel de interesanta: un fel de Saatchi & Saatchi vs Grey. Adica s-au discutat premiile AdPrint. Tipa de la Saatchi si-a exprimat parerea despre diferentele dintre ce-a aparut pe bue si ce-au prezentat la festival. Tipii de la Grey au sarit ca arsi. Apoi, intrebarea ei, legitima, a fost: cat timp s-a petrecut pt crearea fiecarei machete? Raspunsul n-a venit, ea si-a cerut scuze pt ca n-a vrut sa ccreeze nici un scandal, fapt care i-a cam pus la zid pe Grey care au acceptata armistitiul. Acum sa v-arat si pozele, ca asa ar fi frumos.

varianta din revista Republik:

Variantea pt AdPrint:

Imi pare rau ca n-am putut sa stau pana la final: un actor si un regizor vorbind despre pasiune. Si incepusera promitator: cel putin o luna de repetitii inainte de eveniment. Adica munca. Ceea ce gasesti si in publicitate, dar partea asta nu e atat de mediatizata, ca na!

Am ajuns la concert. La pauza. Prima parte am pierdut-o. Numa cu Gotthard. Pare rau … Tre sa mentionez ca Glissando e o tupa de coveruri. Si eu urasc conceptul de cover band. Dar m-am dus pt prieteni si pt ca era totusi vorba de rock. Si atmosfera a fost ffff faina. Cocaine, Word up, Fly away, All right now si altele care nu stiu de ce, dar nu-mi mai vin in minte. Vreo ora si ceva, oricum. Cu invitati: Horea de la Alias, un tip Funar/Hunor ( ) la chitara, chitaristu de la Publik, apoi toti trupetii de la Publik si alte diverse schimburi de componenta, care au iesit ff bine. Sunetu mi s-a parut ok, desi nu prea inteleg de ce imi dau io cu parerea despre sunet. S-au dat ceva gherle ( ) ( la un moment dat a zambit si chitaristu, un chip care pe scena zici ca e la poker), chestie care face parte din orice show reusit. Asdar, dupa cum spuneam, s-a cantat fain, s-a topait, s-a baut, s-a fumat, s-a ras si s-a incheiat furtunos cu “Butelcuta”, adaptare din folclor, pe care n-o gasesc pe youtube, din pacate. Asa ca bag altceva. Ca io chiar m-am simtit bine aseara si, din cate am vazut, cam toti au facut la fel p-acolo. A fost un show nu un concert, da a fost tare bine.

Cat despre publicitate si rock, eibine, “problema” ar fi ca nu le poti avea pe amandoo in acelasi timp. Evident, doar la propriu.

Nu inteleg !

Ma uitam pe statistica blogului. Si am vazut o chestie ciudata:

Most Active:Team bleeding- 23 views/METALLICA- 8 views.

Nu inteleg de ce. Cum sa aiba “METALLICA” de 3 ori mai putine vizualizari decat “Team bleeding”? Adica un team building e mai interesant decat METALLICA ? Decat concertu METALLICA ? Nu, nu inteleg. Mai ales ca “Team bleeding” incalca regula elementara a blogului si anume, scrisul succint. Pai acolo e o polologhie de te crucesti. Poza e nashpa. Graitoare, da nashpa. Nephotoshopuita, nenimic. A murit rocku’ ?

Si mai e ceva ce nu inteleg: din aia 23 doar 2 comentarii. Doar 2 comentarii? Da’ de ce? Adica ai avut timp sa citesti tot Shogunu ala, da nu si sa scrii ceva acolo, sa intri un pic in polemica, sa ne tragem un pic de sireturi, etc ? Ca am stat si m-am gandit, daca s-ar comenta pe blog, ar vedea si aia care nu ma stiu ca nu-s singurii care ma viziteaza, ar prinde curaj, ar scrie si ei ceva, si tot asa, din ce in ce mai multi, ar creste distractia pe blogu asta de singuratate, as mai vorbi si io cu niste avatare, ar creste traficu, etc, samd, si as prinde si eu niste publicitate, as scoate niste bani cu blogu asta si as fi un pic mai bogat, mai vesel si poate mai fericit, cine stie (?).

Deci, de ce nu comentati, ca la bere mie nu mi se pare ca ne vedem destul de des, desi daca as avea bani din blog, adica din cauza voastra, v-as scoate chiar eu la bere, asa ca multumire, o mana spala pe alta, etc, samd, si am fi cu totii mai fericiti. Eu, evident, un pic mai fericit decat voi. Deci? NU vreti sa fiti fericiti? Ok! Da nici eu nu vreti sa fiu fericit?

Hmm !!! NU! Nu inteleg !!!

Pseudointelectualii

Sunt un pseudointelectual. Stiu, e plina lumea de d-astia ca mine. Dar eu sunt cel mai pseudointelectual dintre toti. Unii s-au mai chinuit sa citeasca niste carti, se vede asta din citatele pe care le dau, chiar daca nu le-au inteles, dar macar au citit. Ei bine, eu nu am citit cat ei. Eu imi trag seva din discutiile cu cei care le-au citit deja. 2-3 opinii cat de cat avizate sunt de ajuns ca sa imi fac o parere despre cutare carte, cutare film (ma rog, la filme e mai dificil, e preferabi sa-l vezi, dar eu nu am rabdare, asadar la filme nu dau cu subsemnatu), cutare piesa, etc. Dupa ce le trec prin filtrul meu cu charcoal ma simt de parca as fi trait acea experienta la propriu. Am citit cateva carti pt ca mi-au placut. NU ca sa impresionez. Si mai ales NU CA SA REFULEZ PE BLOGURI SI FORUMURI.

Si astfel am ajuns unde vroiam. Acesti pseudointelectuali imi plac mult la bere. Ma refer la cei pe care ii stiu. Evident nu stiu ce fac ei in restul timpului. Sper sa nu fie printre cei ce refuleaza pe bloguri. E dezgustator. E jalnic.

Ai un minim de cultura, esti vazut bine in grupul tau de prieteni, dar pe www esti un animal prost. Ataci tot, nu ierti nimic, esti un zeu al anonimitatii si nimeni nu are ce sa-ti faca. Iti place, te hranesti cu mizerii, imprastii mizerii. Evident nu le-ai face asa ceva cunoscutilor. Dar cand prinzi ceva, obiectivismul tau se ridica din mizerie si improasca peste tot. Pt ca parerile tale sunt cele mai bune. Ceilalti muritori ar trebui sa ti se inchine. Tie si valorilor tale. Si, in plus, nimic nu e destul de bun pentru tine.

Si astfel se duce un fel de razboi rece pe bloguri si pe forumuri. Sunt si ceva bani la mijloc. Asa ca, daca ai un blog, tre sa fii meschin, daca te apuci sa comentezi pe blog, tre sa fii meschin, cu precizarea ca ar trebui sa ai totusi grija sa nu-l ataci prea tare pe administrator, ca sa apara comentariul tau. DA, lasitatea e la mare pret. Iar miza scuza mijloacele. Drept pt care, eu unu, lipsit de tact, nu voi fi printre voi. Pt ca v-as snopi. DA, sunt mult peste voi din multe puncte de vedere. Doar ca nu fug asa repede. Si nu cred ca as putea sa atac gratuit.

Multumiri

Am o noua categorie: multumiri. Parca prea multe nemultumiri strica. Oricum, o voi inaugura astfel:

Am aflat, cu “usoara uimire”, ca de fapt prietenii mei ma citesc. Si le si place. Vreau sa le multumesc. Mult! Si tre sa stie ca ma simt flatat. Si ca nu stiam si de-aia credeam ca n-am comentarii. De fapt nu au chef sa ma comenteze, cu mici exceptii. Ceilalti o fac la bere. Multumesc!

Da massu’ l-ati trimis?

P.S. Am uitat sa va spun ieri toate astea, ca eram “usor uimit”. Multumesc!

Mass

Pt ca se poarta sa ai mai multe tag-uri decat cuvinte in post, iata-ma din nou in pas cu moda: daca citesti acest blog, din te miri ce motiv, trimite acest mass prietenilor din lista ta de mes. Cu mentiunea: nu e teapa, e pe bune! (vezi mai jos mass-u’)

“Asta e un mass de promovare a unui blog de foame. http://mtcsol.wordpress.com . Da mai departe acest link. E al unui tip care n-are bani. Si poate si lasi vreun comentariu! Nu faci nici un rau, ba e chiar de bine. Binele lui. Nu e teapa! Pe bune!”

Va multumesc anticipat !!! Ce oameni minunati sunteti !!!

Blogger

E o noua moda, f la moda, sa fii blogger. Am intalnit oameni care, neavand altceva de spus despre ei, se recomanda ca bloggeri: “Sunt student … si blogger!”. Adica freci pula aiurea si mai si scrii despre asta. Destul de trist. De exemplu, eu sunt blogger de foame, ca am auzit ca se pot face bani din duplicitatea pe blog: bannere, etc. Totu e sa atragi oamenii cu ceva. Io de-abia imi atrag prietenii sa lase cate un comentariu, da ma rog, asta e traba mea. Oricum, nu ma recomand ca blogger. N-as putea.

Mai sunt multi care o fac de foame, asteptand niste easy-money. Sunt unii care inventeaza povestiri numa’ sa scrie ceva, sa nu treaca o zi fara sa fi scris. Altii scriu putin si des, de multe ori pe zi, doar cateva randuri per post. Si au prieteni fanatici, de la ei a inceput totu,  genu de oameni care tre’ sa creada in ceva/cineva si care nu pot citi mai mult de juma de pagina. Dar care te urmeaza peste tot si care iti aduc premii. Tre sa fie tare sa fii un fel de libertatea.

Mie imi place sa cred ca am despre ce vorbi si fara sa citesc bloguri. Si adevaru e ca si eu ma cam plictisesc. Pe mine nici nu ma gandesc sa ma citesc. Dar imi place sa raspund cititorilor. Si sa scriu. 

 Oricum, eu prefer sa postez mai multe articole intr-o zi, apoi o pauza. Imi las cititorii sa digere. Sau sa-si vada de treaba. Desi mi-ar placea sa ajung mare si sa existe macar un om concediat din cauza ca statea prea mult pe blogu meu. In ce hal divaghez!

Un alt lait-motiv al blogului meu e laba trista. De fapt, mi se pare ca e lait-motivu’ intregii mode. “Blogger” aduce a “blegger”.