Cersetori

Despre cersetori am o parere f buna, ca toata lumea cu neuronu intreg, mai ales ca pana acum n-am avut nici un job din care sa castig cat oricare dintre ei. Si la fel de mult imi plac imbecilii care ii umplu de bani pe cersetori, oameni minunati care n-au vazut Filantropica, desi dac-ar vedea-o n-ar intelege nimic, pentru ca probabil erau lucruri mai importante pe acasa, etno sau trinitas. Dar azi m-a lasat masca un alt fel de cersetor: marele doctor mic.

Un doctor mediocru, era sa zic slabut, da se intelegea gresit, al carui job era sa imi scrie un CD. Asta era tot ce trebuia sa faca. Pesemne doctorii cei mari nu impart, dar le permit si agaricilor sa ciuguleasca un pic de spaga. Asa ca marele doctor mic a gasit o alta metoda pe care nu se jeneaza s-o aplice. El a incercat sa puna in scena un mic show, o poveste, o sceneta care sa insoteasca mana intinsa, poate se gandea ca merita si un mic Oscar, nu ca n-ar merge si o Zmeura de Aur, la urma urmei cam orice pica. Si pentru ca nimeni nu-ti zice ca ar tebui sa vii cu cd-ul de-acasa esti pus in situatia sa-i dai ceva pulifriciului pt un cd. Evident m-am dus si am cumparat un cd. Cu 2,5 lei. Am aflat dup-aia ca bosorogii ii dau cam 10 lei.

Oricum, cel mai mult mi-a placut cum motiva: noi nu va taxam pt cd, dar trebuie sa apreciati munca, dureaza ceva, este o treaba, totusi. Ma pufnea un ras. Iar chipul lui dezamagit de la final, cand era cat se poate de clar, chiar si pt el, ca nu va primi nimic de la mine dupa toata prosteala aia, a fost de milioane. Nu chiar cat spaga pt doctorii care chiar au facut treaba, da orisicum. Aia macar isi merita banii. Nu si fitele, ce-i drept, da banii da.

La Copac aka fostu Colony

Am scris, spatmana trecuta parca, despre La Copac. Si am scris de bine. Imi pare rau daca am indus pe careva in ceata, dar si eu, la randul meu, mi-am luat-o. Din pacate, nu numa eu mi-am luat-o, ci si niste amici.

Mergem, intr-una din pauzele de pranz la copac. Ne asezam. De obicei eram mai multi, dar atunci eram doar doi: io si cu C – colegu motorist. Vine minunatu chelner, pe care am avut puterea sa-l iert cand mi-a adus bere la halba in loc de sticla, pretext excelent, dealtfel, sa nu-i las bacsis, ceea ce oricum nu mai fac de ceva timp. Cum spuneam, vine minunatu chelner, om normal dealtfel, chiar n-am ce sa-i reprosez altceva, in afara de magaria cumplita, evident. Vine el la noi si, pt ca tot stia clar ca nu mancam nimic de la ei, in primu rand pt ca nu ne permitem, ne intreaba daca mancam ceva, raspundem ca nu, dupa care ne roaga politicos si corect politic sa nu ocupam masa, pt ca ei au nevoie de locuri pt oamenii care vin sa manance, politica pe care o aplicau taman din ziua aia. Ca a vezi! Mergeam zilnic. As putea zice ca ne cunosteam, desi nu vad de ce ar vrea cineva sa cunoasca asa specimene. Da, am gresit. Am rezut ca s-au mai schimbat cocalarii. Ce idioti. Asa ceva e imposibil. Sa-i zica La Cocalari, de-acum inainte.

Acuma, faza cu mancarea. E, fata finuta, mititica si draguta, nu bea bere cu noi, iesea cu noi la pranz, dar nu bea, ci doar manca. La inceput mancarea afost buna. Atat de buna ca si-a adus si niste colege. Dar, cu fiecare zi, mancarea a inceput s-o cam suga. Pana cand, ultima data cand a iesit cu noi, a cerut o supa, fiind racita cobza. Supa pe care n-a putut s-o manance. Si a lasat cam un sfert in bolu ala. Chelnerita a intrebat-o daca nu i-a placut. Ea n-a zis nimic. Acuma pe bune, ce era sa zica? Si, totusi, a lasat spaga. Noi nu.

Cam asta ar fi. Mai multe in “Povestea Spagii sau De ce nu las io bacsis”.

Obiceiuri cretin ortodoxe

Ai mei au facut pomana. Am inteles ca doar acum se mai poate face anu asta. S-au dus la biserica, la cimitir, etc. Au insistat sa merg si eu. Eu am insistat sa nu merg. Acum sunt suparati pe mine. Asta nu e o raritate, avand in vedere ca sunt genu de oameni care de-abia asteapta sa ma prinda pe picior gresit, si ma prind de multe ori, mai ales pt ca nu ma intereaza pretentiile lor, mai mult sau mai putin absurde, in general nerealiste. Pt ei ultima “greseala” anuleaza toate chestiile bune facute pana atunci.

NU inteleg, nu sunt dispus sa accept si nu ma flexibilizeaza deloc nimic din tot ce tine de religie, biserica, zeitati, idoli, credinte. BA chiar ma irita si ma rigidizeaza. NU cred, Nu pot sa cred, NU vreau sa cred. Este exact atat de simplu. E alegera MEA! MI-o asum, orice-ar fi! Argumente sunt gramada. Dar nu mi-am propus sa le discut nici aici si nici acum.

Pe langa argumentele agnostice/atee se adauga si obiceiurile. Oamenii ii plang de mii de ani pe cei ce se “duc” dintre ei. Cu asta nu am nici o problema. Este absolut firesc sa ii aduci un ultim omagiu unui om la care ai tinut enorm, care a insemnat enorm pt tine. Poti sa te duci la mormant din cand in cand, cand/daca simti nevoia. Dar nu sa faci tam-tam cand e cate o sarbatoare/obligatie. De fapt, numa cand e obligatoriu. Asta e un fel de snobism morbid. Si ca tot am ajuns la morbiditate, ei bine, obiceiurile cretin ortodoxe sunt al dracului de morbide. Pomana este un fel de n-ar mai fi, in care iti aduci aminte de un om care a murit cand vor popii. La momente alese de ei: dupa n zile, dupa x saptamani, etc. Cretinii astia ipoicriti imi zic mie cand sa-mi aduc aminte de bunica-mea. Ma indoiesc s-o fi cunoscut vreunu. Pe mine sigur nu ma cuoaste nici unu. Si nici eu pe ei. Si nici nu urmaresc asta. Poate trec cateva zile, cel mult, in care sa nu ma gandesc, sa nu-mi amintesc. Dar oricum, asta e fix treaba mea. Cine dracu se cred cretinii astia ortodocsi sa dea buzna in viata mea, cand vor ei, cu metode atat de neortodoxe?

Revenind la pomana. Stai langa mormant, un idiot ahtiat dupa ciubuc indruga niste vrute cateva minute, anima atmosfera langa mormanul ala de pamant, nu i se clinteste un fir de par, pt el e o rutina, o banalitate, un job, se vede pe el ca e mai ateu decat sunt eu agnostic, isi ia ciubucu si pleaca. Eu, intre timp stau si ma uit ca bou’, inca am probleme in ceea ce priveste situatia asta, imi vine in loc sa frec niste lumanari pe-acolo sa scurm pamantu ca sa ajung la ea si sa invie, asa, cu de la mine putere. Iar ala nu se gandeste decat la easy money si pleaca mai departe spre altii, alti fraieri care pun botu la vrajeala lui, fraieri care se uita nepasatori la drama noastra si isi asteapta randu la drama lor, cascand, uitandu-se pe cer, etc, sperand ca lautaru ala morbid sa termine cat mai repede si sa vina la ei, “ca e deja tarziu, stau aici de ceva timp, au si ei o viata”.

Si eu am o viata, si printre putinele concluzii pe care le-am tras e ca AR TREBUI SA-I APRECIEZI PE OAMENII DIN JURUL TAU CAT SUNT IN VIATA. Asta conteaza cu adevarat, si pt tine si pt ei. Chiar daca o faci, tot se rupe ceva in tine, ramane un gol. Un hau. Dar daca n-o faci, iti va parea amarnic de rau. Restu …

Acum ma duc sa vad ce fac ai mei. Dar nu vreau sa inchei in maniera asta. Asa ca revin la religie. Cu George Carlin- Religion is bullshit:

Romania Mea

Avem 90 de ani. Oficial. Ne-a luat 2000 sa ne oficializam natiunea. De fapt vreo 1500. Tot e mult. America are vreo 250 de ani. Si ei un sunt o natiune. Sunt doar o adunatura. Niste oameni, din ce in ce mai multi, care au vrut/vor s-o ia de la capat. Si acolo se pare ca se poate asa ceva. Cumplit, dupa 2000 de ani asta a devenit un loc in care n-o poti lua de la capat. In care samnsele de reusita sunt reduse. Mai reduse decat peste ocean. Sau decat in vest. Iar in vest sunt natiuni. Cu state oficializate demult. Sute de ani, chiar peste mie. Deci faptul ca esti o natiune sau nu, nu pare sa conteze atat de mult.

Revenind la Romania mea. Romania mea este o Romanie atat reala cat si ipotetica. Partea ipotetica deocamdata se gaseste doar in mine. Poate si in altii, dar nu suntem uniti, organizati. S-ar putea spune ca suntem singuri. Si din vina noastra, normal. Romania mea, cea reala, are aceleasi strazi cu ale celorlalti romani, doar ca eu nu le umplu cu gunoaie, nu le strabat cu ura, nu injur intr-una, interior sau exterior, nu ma uit urat la lume, ba chiar zambesc uneori, efectul fiind neplacut, nu fur, nu ma iau de lume. Am si defecte, dar nu intetionez sa le insirui aici, mai ales ca nu sunt deloc grave.

In Romania Mea ipotetica toti oamenii sunt mai buni, incluziv eu, adica toti fac cel putin chestiile de sus, pe langa care mai exista multe alte avantaje. Si eu si ceilalti concetateni ai mei, minunati romani, reciclam. Tot. Nimic nu se pierde. Nu taiem copaci, ba chiar plantam. In Romania Mea se planteaza masiv. Inainte de job, in pauza da masa sau dupa job, oricine vrea, poate planta copaci. In orice moment al zilei. Astfel orasele Romaniei Mele sunt verzi. Cele mai verzi din Europa. Oamenii sunt mandri de copacii plantati, de ei sau de altii, si ii ingrijesc. Problema desertificarii sau inundatiile sunt doar amintiri triste de cand romanii erau cretini. Dar ei nu mai sunt. In Romania Mea, am, evident, firma mea de publicitate. Nu e inca a mea, adica am facut un imprumut la o banca sigura care ma trateaza ca pe orice alt client european, asa ca in vreo 2 ani va fi cu totul a mea. Am 5 angajati. Platiti cel putin decent, depinzand de posturile ocupate. Toti au carte de munca. Cu toti banii trecuti pe carte. Drept pt care in firma este o atmosfera destinsa, familiala, clientii sunt tratati corect si eficient. Nu sunt miliardar. Nici nu voi fi vreodata. Nu urmaresc asa ceva. Oricum, nu mai merge sa dai tunuri. Politia si justitia isi fac treaba. Drept pt care, Romania Mea are locul si renumele pe care il merita, ca si cea reala, dealtfel, si turismul si ecologia sunt printre cele mai puternice atuuri. Iar cand mergi cu trenul la mare/munte, drumul lin de 2 ore, maxim 3, pana in orice colt al tarii, serpuieste iar printre campuri pline, nu tarlale jegoase si dezolante ca acum. Oamenii sunt veseli si binevoitori, vrobesc corect romana, nu abereaza in alte limbi, sunt mandri si curati. De fapt, una dintre cele mai mari realizari, subliniata mai ales prin noua semantica, este faptul ca, in loc sa dipara, “spaga” si-a pierdut sensul. Acum, este folosit numai ca expresie, “a da spaga” = a fi idiot. Si sa mor io, da nimanui nu-i place sa i se zica asta. E ca si cum ai fi injurat de mama, doar ca se rade mai tare de tine. Si, de parca nu ar fi deajuns, eu chiar am Abonament RATB. Personalizat. Da, spiritul civic este foarte apreciat. Nu mai poti agata in tramvai daca n-ai abonament cool. Da, eu tot cu tramvaiu. Circula f bine. Majoritatea romanilor circula cu mijloace de transport in comun. Sau cu biciclete. Masinile polueaza inutil, basinile nu mai sunt la cautare, banii sunt munciti, castigati corect, plus ca accizele sunt foarte mari, petrolul foarte scump si toata lumea e constienta de risipa. Pt ca sistemul educational este la cel mai ridicat nivel. Asa ca pe langa turisti, sunt si foarte multi studenti straini. Iar romancele sunt la fel de frumoase, dar mai putin vulgare. Ce-i drept, vesticii raman tot cu nasu pe sus, asa ca in continuare limba romana nu se studiaza decat in Romania. (Asta e, inca nu suntem limba de conversatie internationala. Si nici nu-i nevoie. Pt ca oricum stim cate 2 – 3 limbi straine.)

Daca vreti sa locuiti sau doar sa vizitati Romania Mea, sunteti bineveniti, nu costa nimic mai mult decat sunteti dispusi sa faceti pt a schimba ceva. Orice nu merge. Oricat de putin. S-ar putea sa conteze !!!

Muzeul Taranului Roman

Am citit intr-un ziar de mare angajament ca marele minister al culturii vrea sa inchida MTR. Cu tot felul de pretexte aiurea motiveaza absurd o schimbare a stilului muzeului. Ce interese or fi la mijloc nu vreau sa stiu pt ca m-ar cuprinde sila.

MTR se pare ca este singurul muzeu din Europa de est care a primit premiul de “Muzeul European al Anului”. In 1996. O fi insemnand ceva. Nu si pt gusatii din ministere. Probabil ar fi o vila f buna pt vreunu din ei sau pt vreun client de-al lor. Sau poate fi daramata si inlocuita cu o cladire cat mai mare si cat mai de sticla. Asa da!

In incinta muzeului mai functioneaza o librarie si un club. Au loc evenimente cu specific traditional, targuri, etc. Toate acestea ma duc cu gandul ca este unul dintre cele mai active muzee, lucru de care orasul asta gri are mare nevoie. Si din cate stiu muzeul asta e activ tot anul, nu numai vara, cand orasu e animat de numeroase si diverse evenimente. Una peste alta, desi nu se spune nimic despre acest lucru, cred ca muzeul asta are si profit. Daca nu are profit, atunci aici e ceva ciudat. Oricum, sa cauti pretexte sa inchizi un muzeu este o nesimtire. Daca ceva nu functioneaza schimbi manageru. E un fel de proverb care zice ceva de genu: un peste schimba curvele, nu paturile. NU zice nimic despre inchis bordelu. Stiu, analogia nu este dintre cele mai fericite, poate doar cu pestele …

Conceput ca o continuare a Muzeului Satului, patrimoniu national, un loc unde cultura se intalneste cu orasul, un model de apreciat si, mi-ar placea, de urmat si de alte institutii de gen. Sau NU. Hai sa deschidem cat mai multe mall-uri si sa inchidem tot ce ar putea fi legat de cultura. Hai sa ne bucuram de cat se fura in tara asta, de cat de prosti si nesimtiti sunt atatia in juru nostru si de cate alte mizerii va mai vin in minte. Apoi, cand cutitul a ajuns la gatul nostru sa ne miram. Sa ne miram de mizeria miscatoare in care ne-am bagat si care ne trage in jos.

IQads

Sunt dependent de IQads. Totu a inceput de cateva luni. La un moment dat am fost la f multe interviuri, toate legate numai de publicitate: creatie, productie, marketing, pr.  Si mi s-a zis ca stau prost la partea de research. Da io nu mi-s pr-ist, nici marketer, nici alte chestii d-astea, ci cu pasiunea pt grafica, imagine, alea-alea. Creatie, mai pe RO. Adica unde e cel mai greu de ajuns. Asa ca bag masiv research cand am timp. Si ma documentez cum pot. Mai mult pe grafica. Am ajuns in cele din urma in pr. Da nu din cauza asta nu scriu pr cu majuscule. Ca io tot dtp-ist/ graphic designer. Ci pt ca, lasand vrajeala la o parte, creatia este baza. Imaginea conteaza enorm, in ciuda tututror gargarelor facute de diverse profesioniste in gargara/pr. Este, intr-adevar, nevoie de vorbe mestesugite mai ceva decat mezelurile lu Matache Macelaru, dar pentru intregirea imaginii …

M-am gandit sa-mi argumentez spusele cu imagini graitoare. Si, ca sa fiu malefic pana la capat, ma gandeam sa aleg ca subiect BEREA. Sunt curios cum ar comunica madamele berea. Dar nu. Berea merita mai mult. Cum ar fi o mare parte din salariul meu. Asa ca am ales niste executii care sa bucure ochii amatorilor si sa dea cu cracii in sus pr-izdele:

Skin Care:

Monster.com (un fel de e-jobs):

Site matrimoniale: “The love of your life won’t get away”

Antipiraterie

Turism:

Choko:

Articolul care m-a nemultumit este aici. Acuma, e clar ca decat sa muncesti ani de zile ca sa ajungi la performate de genul asta, adica sa faci in photoshop cam tot ce-ti trece prin cap si nu numai, mai bine rebranduiesti statutul de secretara. Este ata de simplu. Nu tre sa stii sa faci nimic. Restu e bla- bla- bla si relatii, spagi, etc …

S.A.L.T.

Exista un bar in centru numit SALT. In primavara se ocupau cu rock. Acum se ocupa cu meciuri. Vineri am ajuns iar pe-acolo pt ca trebuia sa vedem in ce hal a ajuns. La 5 -5 juma eram acolo cu un amic. Am baut cateva beri pana la ora 8. Apoi am plecat.

Nu, nu am plecat pt ca era tarziu, nici pt ca erau meciuri din campionatul intern, desi ar fi fost un motiv destul de bun, si nici macar pt ca nu mai era rock. NU. Am plecat pt ca masa la care stateam a fost rezervata in timp ce era deja ocupata de noi. Adica de sub coatele si cururile noastre. Nici vorba de vreun semn cu rezervat pe masa sau alte chestii de-astea. Normal, patronu nu era acolo. Iar barmanu/chelneru, care era angajat acolo de mai putin timp decat frecventam eu baru asta si caruia i-am lasat destula spaga de fiecare data cand am trecut pe-acolo, s-a facut ca nu ma cunoaste. Ma rog, mai erau si altii in situatia noastra, da aia chiar n-au zis nimic. Problema lor.

Concluzii:
1.Barmanii/chelnerii se schimba, deci, nu mai las spaga in baruri. Mai putin in Que Pasa, evident, da oricum, mai subtire.
2. Imi voi alege o zi in fiecare saptamana in care sa rezerv o masa de la ora 9, de 6, 8 sau chiar 12 persoane. Evident nu ma voi duce. Ce dracu sa caut la imputitii aia? Sa traiasca din banii mei? NU !!!
3. V-as ruga pe toti care cititi articolu asta sa va alegeti o zi din saptamana in care sa faceti acelasi lucru. Va raman etern indatorat.

Daca aceasta campanie reuseste, acest bar va trebui sa schimbe ceva. Va multumesc !!!

Telefoanele: 021 314 22 14 / 0724 335 775 (va rog sa sunati de la munca, sa nu va irositi creditul!)