Hurt

Un comentariu

Daca e careva care nu simte sau nu se regaseste vreun pic in piesa asta … mai da-va-n dreacu da perfecti, fir-ati ai dracu da fericiti.

I hurt myself today
to see if I still feel
I focus on the pain
the only thing that’s real
the needle tears a hole
the old familiar sting
try to kill it all away
but I remember everything
what have I become?
my sweetest friend
everyone I know
goes away in the end
and you could have it all
my empire of dirt

I will let you down
I will make you hurt

I wear this crown of thorns
upon my liar’s chair
full of broken thoughts
I cannot repair
beneath the stains of time
the feelings disappear
you are someone else
I am still right here

what have I become?
my sweetest friend
everyone I know
goes away in the end
and you could have it all
my empire of dirt

I will let you down
I will make you hurt

if I could start again
a million miles away
I would keep myself

Sunt pe fb

Lasă un comentariu

De vreo luna. Nu vad ce e asa tare in afara faptului ca e toata lumea de pe mes acolo, plus minus cativa si ca ai cu cine vorbi, nu ca pe mes unde e o liniste de mormant. Unii cica fut cu fb. Io nu. N-am nici poze. Poate daca pun … Cel mai tare ma amuza ca toti vor buton de dislike si sunt suparati ca nu e si, parerea mea, nici nu va aparea vreodata. Fb e un produs pur comercial, nu faci comert din injuraturi ca nu vrea nimeni sa-si faca reclama pe site-ul tau si sa fie injurat. Nu asa functioneaza lucrurile, nu asa se fac bani. Ori fb cica ar valora niste miliarde si nu ma indoiesc de faptul ca din cei 2-3 miliarde de utilizatori nu se gasesc 2-300 de milioane sa dea click pe reclamele sordide de pe fb, ba chiar sa cumpere. Nu zic ca nu ar fi produse ok, mi se rupe, rar mi se intampla sa ma influenteze reclamele, de obicei tre sa fie ffff bune, dar alea de pe fb numa reclame nu sunt. Sigur ca au cele mai multe clickuri si probabil chiar asta e motivu. Ca si jocurile de pe fb. PLM! Dar, revenind la butonul dislike, chiar crede cineva ca Pepsi sau CocaCola si-ar permite sa aiba la cele cine stie cate sute de milioane de like-uri si vreo 10 milioane de dislike-uri? Pai asta ar da de gandit chiar si unuia care da click pe reclamele alea sau se joaca farmville.

All along the watchtower

2 comentarii

Linda Perry

Lasă un comentariu

Adica tipa cu vocea de la 4 Non Blondes. Am descoperit-o fix azi. Si ma simt de parca as fi descoperit o sticla de vin veche in beciul bunicilor, o sticla de care au uitat chiar si ei. Wat’s up nu mai pot asculta, s-a exagerat cu melodia asta. Nu stiu care au fost dedesubturile despartirii, dar ma gandesc ca daca lumea ar fi fost mai putin superficiala si ar fi ascultat si celelate melodii trupa ar mai fi existat. Asa, trupa s-a desfiintat demult, iar tipa compune si produce pentru tot felu de idioti incapabili sa compuna sau chiar sa cante, dar care au succes, evident: Pink, fiica lu Ozzy, Courtney Love, Christina Aguillera (Beautiful), Gwen Stefani, fiu lu Julio Iglesias si multi multi altii, majoritatea neavand  nici vocea si nici talentu tipei asteia, nici macar Pink. Nu stiu daca ar i-ar fi fost mai bine cu trupa, dar cariera ei solo n-a dus-o prea departe. Si, de parca nu era deajuns cum arata si cum canta, mai e si lesbiana. Actualmente, in a relationship cu fiica lu Cybill Shepherd. Oricum, cititind cat de cat despre ea si uitandu-ma pe poze am inteles pe cine imita Gina Gershon.

Stiu, cam triste, daca nu e blonda. Da canta prea bine tipa. Vocea aia. Va recomand si cele doo albume solo, In Flight si Afterhours.

Honest tea

Lasă un comentariu

Cevamarunt 3 ani

Lasă un comentariu

Where is my mind

Un comentariu

N-am fost niciodata un om normal, orice ar fi asta. Nu am reusit, nici macar o clipa, oricat am incercat. Am renuntat. In afara de cateva nevoi normalitatea nu-mi poate oferi prea multe. Asa ca incerc doar cand nevoia ma obliga. Uneori imit binisor, cred eu, normalitatea. Dar tot o imitatie ramane. Altfel spus, aveam doua picioare, doua maini, doua urechi, doi ochi. Ca si voi, exact. Dar aici se opreste orice asemanare dintre mine si voi. Astfel, picioarele mele erau unu stramb si unu drept. Mainile aratau cam la fel ce-i drept, una era un pic mai groasa si cu un pic mai mult par pe ea, dar de la distanta pareau identice. Apoi urechile: una era normala, dar cealalta era mica. Mica mica. Am vazut copii mici cu urechi mai mari. Oricum, imi placea mult urechea asta mica a mea. Cu ea prindeam fineturile, ca sa zic asa. Cu cealalta imi cam scapau, ce-i drept. Deci, nu doar draguta dar si utila. Si ochii, ochii stiti cu totii ca sunt utili. Evident unu era mai frumos. Da. Era verde. Celalalt caprui. Uneori ala caprui parea verde, da era mai mult din cauza luminii sau a reflexiei celui verde, habar n-am , prin simpatie, probabil.

Dar piciorul drept, a inceput, de la o vreme, sa-l strambe pe celalalt care era si-asa stramb. Oricum merg şontâc de cand ma stiu, dar ajunsesem la performanta de a nu se mai vedea acest lucru. Si era mare lucru. Dar presiunea incepuse sa dea roade si schiopatatu a reaparut. Era vizibil si n-aveam ce-i face. Mana dreapta, cea fina si subtire, incepuse sa-i dea cate una, ocazional, s-o atentioneze, pe cea stramba. Ochiul frumos, urechea dragalasa si multe alte lucruri au ales sa ramana la fel ca mai inainte. Nici macar mana dreapta nu ma deranja, in ciuda gesturilor, dar piciorul … incepea sa fie prea mult. Apoi ochiul frumos a inceput sa se zbata in senin. Si nu i-am facut nimic. Absolut nimic… Ramasesem intr-o ureche.

Aveti idee cat de greu e sa-ti amputezi un picior? Va zic io, nu, nu aveti! Dupa cum probabil va dati seama, nu aveam cum sa pun pe altcineva s-o faca. Daca se putea, as fi facut-o. Singura posibilitate era sa pun ceva intre mine si el, un paravan, de orice fel, sa nu ma umplu de sange. Atat. Dar asta nu usureaza cu nimic situatia. Cu nimic . Si o faci. Scoti cutitu si incepi si tai. Si tipi, plangi, iti pare rau, te simti vinovat si tai si tipi si mori odata cu el. Si iti vine sa-l strangi in brate, fie chiar si pentru ultima oara, dar paravanu nu te lasa, si tipi si plangi. Si doare cumplit … Apoi urmeaza si celelate: mana, ureche, ochi. Si sangerezi multa vreme dupa si zilele par cele mai lungi zile din viata ta, par ani intregi. Si nu-ti vine sa crezi ca ai facut-o, ca ti-ai rupt o parte din tine. Pare absurd. E complet absurd. Si nu opoti sa nu te gandesti ca tehnologia din ziua de azi iti permite sa-ti pui jumatatea la loc. Ce-i drept, cu cat mai repede cu atat mai bine. Pe de alta parte, te gandesti ca poate ii este mai bine. Eu, in ultima vreme am cam luat in greutate. A fost si asta un motiv pentru renuntare. Eram cam greu. M-am gandit ca poate, sigur se poate mai bine, ii va fi mai bine, oricat de greu ar fi. Tehnologia asta nu tine cont de multe chestii, vrei o jumatate, ti-0 pui. Mai ales daca vrea si ea. Nu-i chiar atat de complicat, la urma urmei.

Nu stiu unde mi-a fost mintea, nu stiu daca am facut bine, cu siguranta nu stiu cat rau am facut, prefer sa cred ca mai putin decat mie, dar chiar nu am de unde sa stiu, si nu am habar cand o sa se opreasca sangerarea. Deocamdata asa stau lucrurile.

Older Entries