… sa vrei mai mult … sa cauti sa ai mai mult … adica sa evoluezi. Si e la fel de normal sa faci cam tot ce-ti sta in putere sa reusesti sa ai mai mult, sa-ti fie mai bine, etc. Nu chiar scopul scuza mijloacele, nu la asta ma refer, ma refer ca e normal sa-ti intinzi cat mai mult antenele si sa faci cat mai mult, pastrandu-ti, totusi, bunul simt. Nu sunt de acord cu calcatul pe cadavre. Cre ca de fapt tot ce poti sa faci e sa devii mai bun. Cat mai bun. O singura problema ar fi: motivarea. In general, nemultumirea te motiveaza. Si te agiti, te dai cu curu de pamant si iti incerci norocul, cautand ceva mai bun. Pe de alta parte, daca esti multumit de situatia pe care o ai, desi stii ca se poate mai bine, nu prea iti vine s-o strici. Desi, in principiu ar trebui sa poti mai bine si sa fii oarecum nemultumit de situatia actuala.

Ca sa termin cu chestia asta: cam cand ar trebui sa fii multumit si cand ar trebui sa fii nemultumit? Plus ca mai e si vrabia de pe gard. Plus ca e nashpa sa fii etern nemultumit. Ajungi manelist, sau becalist. Si asta e de cacat.

Cre ca m-am prins: sa devii cat mai bun in ceea ce faci/stii/iti place, adica munca si implicare. Daca mai adaugi si niste noroc, ca nu merge fara (vezi cazul Titanic), ar trebui, cu greu, sa ajungi acolo unde ti-ai propus.

Hmm. Munca. Normal ca-s nemultumit.