Cevamarunt 3 ani

Social networking

Pentru prima oara in 20 de ani

Niste outdoor-uri anunta un nou radio. ROCK. Ceva cu rocktombrie si niste degetele in forma de manocornuta care se arata timide intr-un colt. Apoi dau de treaba asta:

„Grupul de media SBS Broadcasting, care opereaza in Romania televiziunea Prima TV, dar si radiourile Magic FM si Kiss FM, va inchide postul One FM, nisat pe muzica electronica, urmand sa lanseze pe aceeasi frecventa tot un radio de nisa, dar cu target total opus: fanii muzicii rock.” (aci)

Dupa ce in anii 90 s-au inchis toate posturile cu rock ori si-au schimbat stilu, cazu Radio 21, de exemplu, acuma traim acest moment istoric in care se intampla exact opusul. Rock on!

Omu cu sobolani

Cu sobolaani? Lol. O formatie, pe cat de proasta pe atat de renumita. Oamenii canta dezacordati, gioarsa in concert e o regula si tot asa. De unde stiu daca n-am fost la nici un concert? De la oameni care erau fani, care credeau ca trupa asta misca ceva sau ca or sa creasca in loc s-o beleasca aiurea.

In plus, am argumente puternice. Cum ar fi:

„Dupa ce s-a urcat pe scena beat mort si a injurat Iasiul, despre care a spus ca este un oras de rahat, a apucat sa cânte o piesa, dupa care s-a prabusit si a adormit chiar in fata spectatorilor.” (de aici)

Stiu, e de acum un an, dar la mine stirile ajung mai greu. Dar sila persista.

Bineinteles, au luat si banii ca si cum ar fi cantat ceva. Dupa care au venit cu multe scuze. Super true!

Iustin Capră

Marc Rizzo

Da. O da. De cand asteptam un chitarist adevarat. Un chitarist de metal. Nu efecte, introuri si alte vrajeli. Nu tati, metal. Trece omu si prin flamenco, precizare pentru cei care inca mai cred ca metalu e muzica satanei, si le imbina si le schimba intr-un stil demential. Omu e fenomenal. Un rautacios, adica demaio, ala cu blogu cu rock, zicea ca tine in spate Soulfly si Cavalera Conspiracy. Nu cred. Si chiar daca-as crede, n-as merge atat de departe. Dar ce face omu asta cu chitara e fenomenal. Dar la capitolu asta n-ar fi singur. Maiestria sta in modul in care o face. Bineinteles, inca nu-l am si pe ultimu, ca de-abi a aparut, da lucrez la asta. Pana atunci un fragment de genialitate:

Victoria’s Secret Rocks

Adica ultima reclama are coloana sonora rock. Daca era facut in RO, probabil ca bagau Puya.

Enjoy.

Masinisti

Nu-mi plac masinile. Nu-mi place nici ce fac din oameni – niste dependenti. Niste masinisti. Iarna, cu sau fara ei, sau cel putin zapada, imi place la nebunie. Dar, zapada imi mai aduce o multumire – ma razbuna. Le-o trage masinistilor de zici ce-i aia. Si nu se dezvata.

Zapada e atat de faina. Margi pe jos pana la metrou sau pana la tramvai, s-o simti cum scartaie sub talpi. E mult mai fain asa. Trebe doar sa nu fii un mare cretin. Orasu asta oricum e praf si fara sa fii tu cretin, pt ca-s atatia, si fara tine. Lasa si tu odata sau o data de la tine! Lasa masina acolo unde-i e locu. Ne scutesti pe noi de gazele tale si pe tine de-o cheltuiala.

Dar n-ai sa vezi niciodata asa ceva. Asa ca treci la munca. Deszapezeste si dezgheata-ti masina in fiecare dimineata. Eventual si seara, ca poate nu mai ninge si maine dimineata o sa ai mai putin de munca. Da nu-ti iese. O sa mai ninga. Pt ca ninsoarea e mai faina decat tine. Pt ca meriti.

Simple Minds, good music

Aseara, pe o vreme de crapau pietrele din caraibe de invidie, in urma unui concurs de imprejurari, am fost castigatorii a doo bilete la concert. In cele din urma, iesind din casa adica, mi-am dat seama ca de fapt nu era dracu atat de negru. In afara de vant, chiar nu era atat de rau.

Ajungem la Sala Polivalenta, singura sala de concerte din minunata capitala europeana a nimicului, sala de pe vremea comunistilor, ca n-a fost nici dracu in stare sa mai faca ceva pe aste meleaguri, desi tot ei sunt la putere. Dar sa las mizeriile pentru alte posturi. Ideea e ca, desi publicul era departe de-a fi numeros, de unde tragem concluzia, daca mai e nevoie, ca este o formatie foarte buna, avand in vedere ca tot cam atatia oameni au fost si la Faith No More sau la ZZ Top. Oameni faini p-acolo. Pe cativa ii si cunosteam. Oameni interesanti. De, muzica buna! Oricum, la cat a fost biletu, concertu asta a fost, cel mai probabil, un moft pt multi. A, si n-am inteles, pana la urma, de ce erau si pitzy p-acolo. Da erau. Nu multe, da erau. Cat depsre organizare, eee, diferenta fata de un concert rock era mare: nu umblau zeci de agenti de paza disperati de colo colo, doar doar sparg si ei o fata, controlul la poarta era inexistent, agentii de paza erau doar la poarta, se fuma pe hol linistit … ehee! Si, totusi, era bere. Ursus, din pacate. Si mi s-a parut cam veche.

Si incep baietii sa cante. Nu mi-am facut lectiile, asa ca nu stiam decat hiturile. Pop – rock sau new wave sau pur si simplu muzica buna, care suna bine, cantata bine. Cultura engleza pe paine, o lectie de sunete clare, de arta si, mai ales, despre placerea de canta, de a canta bine, chiar si dupa 30 de ani. Pe mine m-au innebunit partile alea in care chitara suna curat, cat se poate de curat, chestie pe care n-o intalnesti decat la englezi. Jim are voce si dupa 30 de ani. Clapa suna incredibil. Iar tobaru, pe care l-am urmarit atent pret de 2 melodii, adica numa la la el m-am uitat, o da, bate omu ala incredibil. Unde mai pui c-a si rupt cateva bete. Si mai era ceva savuros la concertu asta: tipa de la backing vocals. O negresa cu o voce divina cu stilu ala de voce african, de gospel, cam cum ae si la Moby. Scotea femeia aia niste sunete fenomenale, si o facea sa para atat de simplu.

Oamenii au cantat. Bine. Nu prea interactioneaza cu publicul. Dar probabil asta este stilul lor. Sau pur si simplu au vazut ca dureaza pana ne incalzim. Oricum, sala a fost jignitor de goala. Dar asta nu e decat vina organizatorilor, acei melci ofiliti care tot spera sa dea tunuri decat sa lase la pret si sa umple salile. Revenind. In cele din urma, vazand ei ca incep sa se miste niste maini pe ici pe colo, ne-au pus, ba chiar ne-au lasat sa batem din palme, ba chiar sa cantam. Au punctat cu cateva mici momente de virtuozitate, s-au lasat bisati, apoi s-au bisat chiar singuri, pesemne nu mai aveau chef sa iasa iar de pe scena, sa intre iar, lucru care mi se pare normal: „do you want some more?” „yeeeee !!!!”. Normal ca vroiam. Mui ales ca mai aveau de cantat. Printre altele, She’s a River. Pe care n-au cantat-o. Asta n-am inteles.

Dac-or sa mai vina? Habar n-am. Daca ma mai duc? Depinde de finante. In principiu DA.

Barulete

Descoperit, multumita colegilor, bar nou. El pare-se e nou doar pt mine, dar, cum toate articolele mele sunt subiective, ei bine, e ca nou.

La Copac ii zice. E fostu Colony. Sau sa-i zic mai bine mizeria aia de colony. Era un bar de tot cacatu, gen pizzeriile din dristor. Pana mea, nu pot decat sa ma bucur ca n-a mai mers. Pt ca La Copac e un pic chic si are muzica mai decenta. Din pacate pt mine, care nu mananc in oras pt simplu fapt ca nu-mi permit, desi, probabail, chiar daca mi-as permite tot m-as zgarci, ca tot de zgarcit m-am lasat si de fumat, si tot cu sanvisu delicios de-acasa m-as delecta. Dar pretele-s ok. Mai putin la apa si la ceai. Asa ca, desi inca eram usor mahmur, la pranz am baut o bere. Si tare bine mi-a mai prins. Drept pt care, nu ma voi mai indoi niciodata de capacitatile berii.

Cu alte cuvinte, de-abia astept sa iau salar sa bau buzna in baruletele mele preferate: Deja fu, Que Pasa, La Scanteia fara sa ma mai gandesc la bani, adica in orice seara mi-o cer interesele sau organismul, iar la pranz, daca am cu cine, ca am pauza de pranz, o ora, genial concept, o berica La Copac. Din pacate, desi descoperisem de curand Pe Baricade, muzica de-acolo lasa de dorit, asa ca decat sa ma bag in subsolu lor cocalaresc mai bine raman la baruletele mele preferate.

M-au dezamagit the bluzz si el grande comandante. In primu rand la preturi. Urmeaza sa incerc Barfly. Am inteles c-o sa-mi placa. Vedem.

Va multumesc pentru atentie! Si inchei cu cea mai prietenoasa si sincera recomandare: beti rock si ascultati bere!