Nemtii (2)

Am vorbit iar diverse. I-am plimbat prin cele cateva galerii la care am ajuns in Noaptea Alba a Galeriilor. Le-a placut nebunilor. Si-au luat si unul din caini cu ei. Pe ala mai vesel si mai manierat. Ala dement, dupa ce a sarit la un lup in Parcul Libertatii nu mia are voie afara. Face la oala. La 115, la subcarturesti si la Atelier in tranzitie a intrat si cainele. A facut senzatie.

Ne-au povestit o chestie de neimaginat pentru Roamania: o ruina de fabrica, in Berlin, sapa nemtii pe sub ea s-o bage in pamant, la propriu, ca sa nu o arunce in aer si sa umple de praf orasu, sau macar o parte din el. Si in locu ei, fac un PARC. Da ma. Parc frate. Ciudata maimuta damboviteana urla la greu: cum, nu fac cartier rezidential fara utilitati, cu fitze, preturi mari si cat mai mult prost gust? Nu! Parc.

Si am mia aflat ceva interesant. Instalatiile, adica ce fac ei, se misca, frate! Ca daca nu se misca, se cheama sculpturi. Ori instalatiile sunt dinamice. F tare!

Noaptea Alba a Galeriilor (2)

A fost Noaptea Alba a Galeriilor. Am luat cele cateva galerii la rand impreuna cu cei doi nemti. Nu am trecut pe la toate din cauza distantei, dar…

… am inceput cu cele de pe Eminescu. 115 e o galerie de arta digitala. Curatorii sunt numai tineri. F tineri. Acum sunt expuse lucrarile lui Aya Kato. Cateva dintre ele pot fi vazute pe blocurile din intersectia Bucur Obor. Evident, atmosfera din galerie este mult mai faina. O muzica usor ambientala, linistita, in surdina. Peretii sunt plini de lucrari incredibile. Cel putin culorile m-au inmarmurit. M-a rupt. Au ca sponsori Adobe si Mac. Drept pt care au cateva Macuri pe care poti sa te apuci sa desenezi, pe tabla grafica sau  direct pe ecran. Fantastic. Si nemtii erau incantati, desi as fi crezut ca au mia vazut asa ceva.

A urmat, tot pe Eminescu, H’art. Era un batranel care expunea. Ion Barladeanu. Lucrarile lui erau cu tenta politica. De la Ceausescu pana la Constantinescu. Unele usor socante si pline de umor. Odi si Sini pe luna. Odi pe post de Hitler. Alaturari intre nazism si comunism destul de bine punctate. Si aratau ca niste decupaje. Dupa vizionare am aflat ca erau chiar decupaje si, in plus, ca era prima lui expozitie. Si nu avea mai putin de 70 de ani. Asadar, niciodata nu e prea tarziu. Aviz amatorilor.

A urmat b-dul Maria Rosetti. O galerie mica, cam cat o bucatarie de garsoniera, cu cateva exponate. O chestie f mica, nu stiu cum se cheama. Oricum, curatorii erau faini, ne-au dat indicatii cum sa ajungem la urmatoarea si erau f multumiti de mica lor galerie. Si mi se pare normal. E a lor si asta e tot ce conteaza. Si la cate tablouri aveau intr-un mic pod deasupra galeriei, cred ca le merge chiar bine. Banuiesc, n-am intrebat.

Galeria Posibila se certase in ajunul Noptii cu artistul. Asa ca nu aveau decat socata, 2 canapele, un proiector si un tablou imprumutat de la H’art. Da, un Barladeanu. Cand plecam a aparut si artistul. Se amuza alaturi de  curatori si bea socata.

Sub Carturesti e un spatiu fain de care si-au batut joc. Adica au expus niste chestii gen benzi desenate si rula un film italian din anii 70. Erau cativa care stateau la film. Nu stiau cum se cheama. Rahat aiurea.

Atelier in Tranzitie a fost cireasa de pe tort. Oamenii chiar s-au pregatit pt eveniment. Un actor care a facut un show mia putin obisnuit, ca sa zic asa, adica pe niste farfurii erau scrise versuri si dupa ce le citea spargea farfuria. Au fost cateva farfurii. Au fost. Apoi show-ul s-a mutat in vitrina. Acelasi actor a infipt cativa trandafiri in pereti, a mai citit sau recitat niste versuri, n-am inteles prea bine din povestire, pt ca, din pacate, am ajuns dupa show, dar ne-au povestit baietii, apoi a luat un topor si a garvat cu el peretele, fara sa ucida toti trandafirii. Oricum, lucru clar, au fost cei mai bine pregatiti pentru Noaptea Alba a Galeriilor. Au urmat un moment de muzica la bongosuri, moment care a tinut chiar si dupa ce am plecat noi, un moment poetic, apoi, au dezvelit un fel de sculptura- constructie din podea pana in tavan pe care s-au apucat sa deseneze cu markere si graffiti. Dupa care au invitat publicul, in numar destul de mare, sa-si lase amprenta pe stalactita aia. Iar afar erau to cam atatia oameni cat si inauntru. Mai stateau la o tigara, mai vorbeau, mai intrau, iar, inauntru.

Umbland pe strazi in noaptea aia, am trecut pe langa o gramada de galerii. Inchise. Majoritatea cu lucrari de agatat deasupra canapelei. Si asta nu am zis-o eu. Oricum, pacat. Si urat din partea lor. Ma gandesc ca evenimentul era si pentru ei.

 Linkuri: www.115.ro , www.hartgallery.ro , http://www.posibila.ro , http://www.atelierintranzitie.blogspot.com/