ADC – cursu 6

Primul curs de TV. Andrei Tripsa (Propaganda) si Vali Suciu (Odyssey). Tripsa ne-a luat un pic cam repede, cu regizori, cu efecte, cu executii senzationale. NE cam uitam pur si simplu, fara sa intelegem mare lucru. Apoi Suciu, probabil citind pe moacele noastre nedumerirea, ne-a explicat bazele. Asa ca a fost un curs normal, cu explicatii, cu vizionari, executii premiate, majoriatatea cu o urma de inteligenta/umor, cu insighturi bine, normal, cu tupeu, cu premii, cu eficienta, care stiu cum sa puna problema, care nu se iau neaparat in serios, pt ca au brand manageri cu creier si personalitate, etc.

Mentiuni? Ar trebui sa citesc niste scenarii/scripturi ca sa vad cum se fac treburile astea. Si normal, si la spot tre sa fii scurt si la obiect.

S-a discutat si despre muzica/coloana sonora. Sunt spoturi care pornesc de la muzica (vezi mizeria de gorila de la cadbury), altele sunt incomplete fara muzica, sau muziva poate fi doar de ambianta, neinfluentand prea mult ideea sau executia. Suciu ne-a povestit ca la prezentari, cu clientii, mai intai punea muzica, sa conduca omu pe fagasu emotional. Misto pont.

P.S. Si atmosfera mi-a placut ieri. Parca eram niste colegi toti. Ma rog, asta o simti mai degraba fata de tutori decat fata de majoritatea colegilor, dar e normal pana la urma, doar suntem concurenti. Dar tutorii sunt mult mai dezinvolti, dezinhibati, modesti, simpli, fara fitze, decat studentii.

ADC – cursu 4

Outdoor. Andrei Cohn (Cohn & Jensen) si Andrei Tripsa (Propaganda).

S-a mers, ca de obicei, pe exemple graitoare. Discutie despre fenomenul Sao Paolo, spre care ne indreptam si noi: interzicerea publicitatii outdoor. Motivul e acelasi: vulgaritatea. In momentul in care nu ai nimic de spus, in afara de cacaturi de genu: cel mai bun produs, cumpara, etc; in cele mai nepotrivite culori sau moduri de exprimare incepi sa deranjezi. Si cum de outdoor nu te poti feri, iata ca se poate ajunge la interzicerea nesimtirii. Simplu.

Mai era o comparatie tare: un copil crescut intr-un oras civilizat si un copil crescut in Otopeni – Otopeni fiind apogeul outdoorului de tot cacatu.

Cohn a facut ceva aparte: ne-a vorbit despre „coordonata sociala” a outdoorului. Acesta ar trebui sa aiba si un rol artistic, de infrumusetare a orasului. Cohn & Jansen se pare ca sunt initiatorii fenomenului artistic de pe Artur Verona, fenomen normal in afara, inedit in Bucuresti sau Romania. Adica ei au luat un panou pe care isi manifestau parerea despre anumite chestii „la zi”, intr-un mod artistic si alindemana in acelasi timp. Pe langa ei au aparut si altii care lucrau direct pe pereti, si uite asa s-a dezvoltat o chestie f faina, constanta, care culmineaza cu un festival in mijlocul verii.

Dar, in afara de pornirile artistice alternative, NICI O AGENTIE NU IESE DIN CUVANTUL CLIENTULUI !!! Asa se explica vulgaritatea intregii industrii, dar in special a outdoorului. Nimeni nu are COAIE. Oricat de multi bani ar avea. Si au. Asa ca vom continua sa trecem pe langa, printre sau pe sub promotii, imagini banale, culori aiurea, minute si centi, print-screen-uri din spoturi tv, exprimari neinspirate si alte gunoaie asemenea.

Ce invatam? Invatam ca poate avem ocazia sa facem ceva tare la un momentdat. Si tre sa fim pregatiti pt momentul ala. Si de-acolo poate incepe sa miste ceva. Cine stie? Deocamdata suntem setati pe a avea banii lor. Dup-aia, poate miscam noi ce n-au miscat ei.