Ajutati-ne sa o gasim pe Lisa!

UPDATE: Campania s-a incheiat cu succes, cutulica e bine sanatoasa la stapanii ei. Multumiri tutror celor ce au dat de stire! Si felicitari!

Lisa este o catelusa fox terrier  in varsta de doar  6 luni pe care stapanii au pierdut-o astazi, 2 februarie 2010 in zona Crangasi. Nu are rost sa va mai spun cat e de simpatica, ce jucausa si ce mult ii place sa fie mangaiata pe blanita pufoasa…de asemenea, cred ca e inutil sa va spun ce e in sufletul stapanilor ei, care si acum la ora asta, pun afise in zona Crangasi unde s-a pierdut si intreaba in stanga si in dreapta daca nu a vazut-o cineva. Se pare ca micutza Lisa a scapat din curte, a fost accidentata de o masina si ca doi tineri, o fata studenta la medicina si un baiat, au avut destul de multa mila si foarte mult suflet sa o duca la un cabinet veterinar pentru a primi ingrijiri. Tinerii au lasat un nume, Alin Hera si o adresa, din pacate fictiva, din Splaiul Independentei.

Presupun ca stiti deja ca orice informatie pe care ne-o puteti furniza este importanta, asa ca va rugam, uitati-va cu atentie la fotografiile de mai sus si de pe felixone si incercati sa va amintiti, poate ati vazut-o pe Lisa in drumurile voastre.

Multzam mult de tot!!!!

P.S. Daca cineva are chef sa dea mass, sau sa puna la status articolu de aici, de la Multzam sau de pe Felixone ar fi minunat.

Brocoli cu bullterrier

Ma gandeam sa incep o noo rubrica: retete. Inca nu ma pot hotara. In principiu, ca sa iasa o rubrica ar trebui sa am mai mult de o reteta. Deocamdata o am doar p-asta, asa ca, na.

Dar sa va spun reteta. Se ia un bull-terrier de 5-6 luni. Haios foc, jucaus, plin de energie, inocent, infantil si cate si mai cate. Apoi se ia o legatura de brocoli, vorba vine, se spala bine la ghiveta si apoi i se serveste bulterrierului haios. Se agita cateva ore, apoi se invita niste amici pe la tine.

Din momentul venirii musafirilor se dezvolta un fiasco urat mirositor din stomacul micului bulterrier, care numa mic nu e, ca are deja 20 de kile. Nu se aude cand se bese, dar afli instant ca s-a intamplat. Si le trage cand ti-e lumea mai draga. Bine ca nu l-am luat in brate ca ma spurca de tot. Cum spuneam, se basea cand alerga dupa jucarie, se basea cand tragea de jucarie, si cre ca se besea si cand parea ca sta cuminte.

Rezultatul este senzational, atata timp cat nu ti-e lene sa deschizi un geam, o usa sau orice ar putea readuce viata in camera aia. Situatia contrara nu este recomandata. De fapt, cel mai bine, credeti pe cuvant un om patit si nu incercati asta acasa. Nici la voi, nici la altii.

P.S. De ce miros basinile?
Ca sa se poate bucura si surdo-mutii de ele !!!
Ua ua ua ua …

Am imbatranit

Vara trecuta, niste pustoaice la vreo 14 – 15 ani m-au salutat cu „Buna ziua!”. Una din ele, aia mai nasoala, mi-e vecina. Aia mai buna, care se pare ca pusese ochii pe mine, nu mi-e vecina. Asta asa, ca fapt divers. Tot ca fapt divers, p-aia buna n-am mai vazut-o. Intre timp mi-a luat aproape un an s-o conving pe vecina sa ma salute normal, mai ales ca-s cu 1 – 2 ani mai mare decat sor’sa. Care sor’sa e ok fizic si cam atat. Asta tot ca fapt divers. Dar am reusit, si acum ma saluta cu „Buna!”. Victorie!

Victoria asta a durat pana ieri dimineata. O pustoaica de vreo 13 – 14, nu stiu de unde a aparut, urca pe scari cu un fel de caine juma chihuaua, juma soricar, juma pechinez si dracum mai stie cate jumatati avea, oricum, sempatec foc, cu o ureche in sus si una data pe spate, pe care l-am salutat dupa ce m-am holbat mult prea evident la el, stateam as, in expectative amandoi: io ma asteptam sa latre la mine pt ca m-a pufnit rasu cand l-am vazut, desi el parea mai degraba multumit de propria infatisare si, deci, uimit de reactia mea. Au trecut cele 2 – 3 secunde de expectativa, el n-a latrat, io i-am zis „Neata!” tiitoarei de lesa si ea mi-a raspuns: „Buna ziua!” NU era sa cad pe scari sau ceva de genu, pt ca am ramas nauc pe loc. „Buna ziua?” intreb io. „Salut!”, „Buna!” ? Astea ce au? Ea s-a timidizat toata, a baiguit niste ” A … da … pai … buna, da !” Io: „DA!”. Si am inceput sa cobor scarile vorbind singur: ” E clar, sunt batran! Da chiar arat asa batran? Da de ce dracu? O fi de la barba. Da am barba de la 14 ani. Da ea n-are de un’sa stie … ” Si tot asa.

Un alt argument al imbatranirii mele premature, pt ca nu am mai mult de 27, n-am cum 😀 , si nici nu vreau, ajung si astia, e faptu ca ajung acasa si ma ia somnu. Acum cativa ani radeam de unu de 27 ca dormea la pranz. Mistouri, caterinca. Mai ales ca se apara f prost. Ei bine iata-ma la varsta lui. Imi cad ochii in gura la calculator. Daca ma intind 5 min in pat, aia a fost, ma mai trezeste ceasu dimineata, si culmea, rupt de somn si de oboseala; in fotoliu la tv, in maximum juma de ora m-a luat somnu.

Astept sfaturi utile! Fara misto! Atentie: nu beau cafea, n-am baut si nici n-a sa beau vreodata; deasemenea nici energizante nu beau- prea toxice si n-au nici un efect; cola e exclusa din dieta mea de mai bine de 2 ani. Idei ???

A, pot sta treaz, desi casc intr-una, in baruri: la bere, la concerte, etc.

Nemtii (2)

Am vorbit iar diverse. I-am plimbat prin cele cateva galerii la care am ajuns in Noaptea Alba a Galeriilor. Le-a placut nebunilor. Si-au luat si unul din caini cu ei. Pe ala mai vesel si mai manierat. Ala dement, dupa ce a sarit la un lup in Parcul Libertatii nu mia are voie afara. Face la oala. La 115, la subcarturesti si la Atelier in tranzitie a intrat si cainele. A facut senzatie.

Ne-au povestit o chestie de neimaginat pentru Roamania: o ruina de fabrica, in Berlin, sapa nemtii pe sub ea s-o bage in pamant, la propriu, ca sa nu o arunce in aer si sa umple de praf orasu, sau macar o parte din el. Si in locu ei, fac un PARC. Da ma. Parc frate. Ciudata maimuta damboviteana urla la greu: cum, nu fac cartier rezidential fara utilitati, cu fitze, preturi mari si cat mai mult prost gust? Nu! Parc.

Si am mia aflat ceva interesant. Instalatiile, adica ce fac ei, se misca, frate! Ca daca nu se misca, se cheama sculpturi. Ori instalatiile sunt dinamice. F tare!