tudor chirila isi recunoaste mizeria

Am citit scrisoarea catre liceeni a lu tudor chirila. NU, nu-i citesc blogu, nu-i suport muzica si cu atat mai putin fitzele. Mi-a trimis un amic pe mail linku.

Printre sfaturi, de genu: cititi, fiti mai buni (decat noi), nu furati, bla blabla, etc, se regasesc, pe langa scuze jenante, cateva reminiscente de constiinta, recunoastere a mizeriilor facute de dragu banilor castigati usor.

Incepe cu u jenant „noi am gresit” si incheie cu un absolut patetic „salvati-ne”. Pai bine bai, pulica asta a avut ocazia sa spuna ceva, ca doar a iesit in fata, da a ales sa faca cacatu praf, si acum asteapta sa faca astia ceva pt el? Da, sa faca pt ei. Si atat. Dac-as fi licean, l-as scuipa in gura. Sa-si vada de vedetisme in continuare, nu ca nu face asta, sa lase campaniile de constientizare pt cei care au ceva de spus, care fac ceva. La fel si despre mihaela radulescu. Sau andreea raicu. Daca si-alea sunt culte … Poate cultu pulii. Uatevar.

Curva asta de chirila scrie bine, e clar ca e citit. Asa. SI? A aparut in campania cu cititu pt ca nu asculta nimeni noua lui trupa. Din ciclu hai sa ne folosim inteligenta sa mai iesim un pic in fata, ca ne uita lumea. Nu pot decat sa ma bucur ca au disparut toate cele trei formatii. Mai ales ca asa vor ramane – diparute.

Se pare ca e foarte simplu sa dai sfaturi, sa indrugi vorbe mari, mestesugite. Sau chiar sa spui adevarul, intr-un ambalaj frumos, ca sa nu te scuipe lumea pe strada. Da’ oricum nu l-ar scuipa nimeni. Prostimea se uita in gura lui, doar apare la tv …

Romanul Adolescentului Mizantrop

Ma gandesc neserios sa scriu un roman. Se va numi Romanul Adolescentului MIzantrop. Este, nu-i asa?, o parodie la adresa adolescentului miop. Pe care nu l-am citit. Nici macar nu l-am baut. Trist.

Oricum, romanu, despre care nu am decat o idee vaga, nemaiscriind pana acum decat blogu asta aiurit, va fi despre, si anume, adolescenta nemuritoare si nepieritoare  a vietii mele. Si pe alocuri rautacioasa.

Multumiri

Am o noua categorie: multumiri. Parca prea multe nemultumiri strica. Oricum, o voi inaugura astfel:

Am aflat, cu „usoara uimire”, ca de fapt prietenii mei ma citesc. Si le si place. Vreau sa le multumesc. Mult! Si tre sa stie ca ma simt flatat. Si ca nu stiam si de-aia credeam ca n-am comentarii. De fapt nu au chef sa ma comenteze, cu mici exceptii. Ceilalti o fac la bere. Multumesc!

Da massu’ l-ati trimis?

P.S. Am uitat sa va spun ieri toate astea, ca eram „usor uimit”. Multumesc!