ADC – cursu 3

Tutoriiau fost cei doi tutori ai mei: Pascuci (ADDV) si Tranca(Friends). Tranca s-a prezentat clasic: ne-a aratat niste executii renumite, care nu m-au impresionat neaparat, asa ca n-am retinut decat doo: reclama la WV in care o parte din textu de sub imaginea cu masina se vedea sters, ca si cum l-ai vedea in viteza – chiar tare ideea; si o promotie desteapta la Volvo (si, pt cei care nu stiu, promotia chiar iti distruge brandu, marca, adica in momentu in care ai o reducere, consumatoru nu se mai identifica cu produsu tau, cu marca, ci apeleaza la el pt a face o economie, o afacere, cacaturi d-astea, chestie care tine pana in momentu in care face altu o promotie mai nesimtita decat a ta, ceva de genu „am un produs naspa, da macar e mai ieftin”, dupa care concurenta poate sa zica „si eu am promotie, si al meu e chiar mai bun decat alalalt”, adica te caci in ea de treaba ). Asadar, promotia al Volvo era in felul urmator: o masina, nu se vedea clar ca-i Volvo, ca sa nu te agaseze cu sogla, logo, forma masinii, etc, intr-un cub de gheata care se intrerupea in zona usii, unde se vedea un om care tocmai urca sau cobora din masina, f irelevant ce anume facea. Headline-ul era lovitura de gratie: nu mai stiu ce pret era in printu ala asa ca o sa inventez unu, dar ideea e tare: Volvo starts at 4000E ( and at minus 30C). Una din putinele promotii care nu-s vulgare: iti dau doo la pret de una, iti dau un dicount de nu te vezi, numa cumpara-mi cactu, etc …

In continuare: fara jocuri de cuvinte, fara rime, au mai aparut – fara puncte de suspensi, fara semnu exclamarii (hmm, imi plac amandoua, iar ultimu chiar mi se pare ca trebe folosit cand e necesar, dar mai vedem). Si munca multa.

Alte sfaturi memorabile ar fi: nu te indragosti de ideile tale – pt ca numa cateva ajung sa vada lumina tiparului, sa zicem, ca tot suntem la print. Ei au zis 1 din 8, da cre ca e 1 din 50. Sau poate la ei, dupa atatia ani e 1 din 8, dar cre ca la noi ar fi 1 din 50, cel putin la scoala asta asa e. Si sa fii pragmatic si sincer, mai ales cu tine. Un alt dezavantaj al indragostirii de ideile tale ar fi ca ramai pe loc, te plafonezi, nu mai evoluezi, fapt care incepe sa se vada in munca ta. Si te poti trezi ca esti junior si dupa 10 ani, presupunand ca te mai tine cineva daca esti in halu asta. In plus, se pare ca meseria asta, in mod normal, ar trebui sa ramana anonima, ascunsa, nu toata ziua la tv. La ADDV se pare ca-s 7 briefuri pe saptamana, ceea ce mi se pare enorm si ma ingrozeste. Drept dovada, omu asta nu o sa apara la tv, ca n-are cand.

Apoi, o tipa era deranjata ca ni se spun cam aceleasi lucruri – rime, munca, etc, si Tranca i-a replicat f bine: „te asteptai sa ne contrazicem?”. Alta chestie: nu vom fi rock-star-uri daca vom lucra in publicitate, desi multi de pe-acolo chiar spera asta, si chiar si mie mi-ar placea sa ma vad la tv si sa zic ca Andi Moisescu e un bou, de exemplu. Sau Naumovici. Dar, lasand tampeniile astea la o parte, un lucru e clar: oamenii astia sunt f faini, asa ca oricine cre ca ar prefera sa lucreze intr-o echipa de genu asta, decat inginer printre bosorogi, contabil printre corporatisti de cacat, avocat printre indivizi josnici si tot asa. Plus ca banii ies din asa ceva. Deci cam asta ar fi. Rock star? La asta tre sa stii sa canti la ceva, si e prea greu.

E normal …

… sa vrei mai mult … sa cauti sa ai mai mult … adica sa evoluezi. Si e la fel de normal sa faci cam tot ce-ti sta in putere sa reusesti sa ai mai mult, sa-ti fie mai bine, etc. Nu chiar scopul scuza mijloacele, nu la asta ma refer, ma refer ca e normal sa-ti intinzi cat mai mult antenele si sa faci cat mai mult, pastrandu-ti, totusi, bunul simt. Nu sunt de acord cu calcatul pe cadavre. Cre ca de fapt tot ce poti sa faci e sa devii mai bun. Cat mai bun. O singura problema ar fi: motivarea. In general, nemultumirea te motiveaza. Si te agiti, te dai cu curu de pamant si iti incerci norocul, cautand ceva mai bun. Pe de alta parte, daca esti multumit de situatia pe care o ai, desi stii ca se poate mai bine, nu prea iti vine s-o strici. Desi, in principiu ar trebui sa poti mai bine si sa fii oarecum nemultumit de situatia actuala.

Ca sa termin cu chestia asta: cam cand ar trebui sa fii multumit si cand ar trebui sa fii nemultumit? Plus ca mai e si vrabia de pe gard. Plus ca e nashpa sa fii etern nemultumit. Ajungi manelist, sau becalist. Si asta e de cacat.

Cre ca m-am prins: sa devii cat mai bun in ceea ce faci/stii/iti place, adica munca si implicare. Daca mai adaugi si niste noroc, ca nu merge fara (vezi cazul Titanic), ar trebui, cu greu, sa ajungi acolo unde ti-ai propus.

Hmm. Munca. Normal ca-s nemultumit.