Frieda Kahlo a fost o pictorita mexicana, destul de renumita, din moment ce s-a facut un film dupa viata ei, renumita atat prin opera ei, cat si prin viata ei si casnicia cu un mare pictor mexican, al carui nume nu mi-l amintesc in momentul asta, dar mult mai renumit decat ea. Si tipa a avut o viata destul de spumoasa, dar si plina de greutati. Pe care le-a invins cum a stiut mai bine mare parte din viata. Si pt mine ca tip, e interesant sa vad, poate si inteleg cu ocazia asta, cum traiesc femeile iubirea, iar tipa chiar a iubit si-a suferit pt asta.

Asa ca am reusit si eu sa vad filmul. Film fain. Suflet fain. Viata cam nasoala, dar compensa prin suflet. Si nu, nu ma refer la cliseul ala de doi bani „suflet de artist”. NU. Tipa chiar avea personalitate, de dinainte de a fi artista, fapt pt care si-a pastrat verticalitatea cu modestie tot restu vietii. Un film senzual, ca si tipa, mai mult decat placut. Iar Salma Hayek … Mmmm. Habar n-aveam ca-i miniona. Mi se pare si mai excitanta de cand am descoperit asta.

Si am mai desoperit ce nu-mi place la filmele biografice. Toate sfarsesc prost. Nu sunt adeptul finalurilor fericite, ba din contra, de exemplu, un film care se vrea moralizator sau ceva de genu asta, ar trebui sa aiba un sfarsit cumplit, absolut nefericit, in caz contrar, te lasa relaxat, de parca ai fi scapat de o povara. Ei bine, nu. Povara ar trebui sa ramana, ca sa te gandesti la filmu ala, la problema aia, si tot asa. Dar la biografii, prinzi drag de personaju ala si la sfarsit … Chiar tre sa arate asta? Nu suntem destulde inteligenti sa ne prindem si singuri cam care e finalul? „A fost un om fain si apoi a murit”. Cam asa sta treaba.

Dar filmu e de vazut. Sunt si ceva nuduri pe-acolo. Plus ca tipa chiar a avut o viata spumoasa. Asa ca in loc sa cititi astea, daca tot nu iesiti din casa, macar vedeti filmul! E mult mai fain decat ce-am scris io aici.

Vizionare placuta!