MS & Aquila @ Tago Mago

Se facea ca era joi. O seara ca oricare alta, doar ca ploua tare si era frig si intuneric. Ora 7, ora anuntata pentru inceperea concertului. Lume spre deloc. Pana la 8 jumate nu s-a intamplat nimic, in afara de proba de sunet Aquila si niste In Flames ca sa mai treaca timpul.

La 8 jumate au deschis concertul niste baieti cu un fel de alternativ – indie. Cu ocazia asta am aflat ce era cu cele 5-6 pitzy prezente in sala. Mi-ar placea sa-i pot incuraja pe baietii aia dar n-am cum. Ma voi opri doar prin a spune ca nu sunt inca pregatiti sa sustina un concert.

Au urmat Aquila care au cantat demential. Heavy metal curat, bine executat, bine lucrat, cu coaie. Vocea mi se pare fenomenala, fara sa iau in calcul si varsta, ceea ce l-ar face si mai de invidiat. In spatele vocii doi chitaristi foarte buni, atat pe ritm cat si pe solo. Cu treceri de solo de la unu la altu, solo-uri lungi si bine lucrate. Sectia ritmica ii urmeaza foarte bine, iar la tobe gasim un membru mai tanar, probabil singurul care nu face parte din formula originala. Per ansamblu, trupa are ceva aparte, canta bine, in forta, cum ar trebui sa cante trupele tinere, desi nu prea mai sunt tineri, cel putin fizic, si au sclipirea aia de trupa buna, lucru care probabil ca-i si tine sa faca treaba asta. Daca te-ai plictisit de deathuri, hardcoreli si bleackuri, dar si de Cargo si Trooper, Aquila e o alegere foarte buna.

Desapre MS nu stiu ce-as mai putea spune. Oamenii sunt foarte buni, stiu foarte bine ce fac, suna bine, canta bine. Stii la ce sa te astepti si nu ai de ce sa-ti faci probleme, nu te vor dezamagi. Aceleasi melodii bune, aceleasi solo-uri bune, aceeasi voce buna, de data asta cu mai putin ecou decat la Silver Church, acelasi basist dement. Dupa cum spuneam, Damigeana n-are nevoie de efecte, ecou sau mai stiu eu ce pe voce. Altfel spus MS, ca si Aquila, au cantat rock si au fost rock. Fuckin rock!

Pacat ca n-au avut pentru cine. Clubul e ok, preturile ok, adica Tuborg la 6 lei, biletul a fost modic … Din pacate un concert heavy care merita mai mult n-a fost decat un concert pentru prieteni si pentru inca vreo 10 – 20 de insi pasionati de rock. De sunat parca a sunat mai bine decat in Fire, ceea ce nu cred ca este foarte greu de realizat, si decat in Control. Probabil ar putea deveni un club pentru concerte rock, dar specificul e clar altul. Hipster, disco, etc.

Urmeaza

 

MS & Legacy

Miercuri, o zi ca oricare alta, dar o sera speciala. MS si-au lansat al 3-lea album. In silver Church. Fara afise a la Miss Piranda pe toate gardurile, fara fiţe, fara vedetisme. Din pacate si fara prea mari pretentii. Chestia asta nu-mi convine si cred ca nici lor, dar asta e situatiunea. Asa ca in lipsa biletului publicul tot a lipsit. Mai bine puneau bilet, pentru ca oamenii de-acolo tot ar fi venit. Da macar n-au facut lansarea in Big Mamou. Si asta e mare lucru.

Cei de la Legacy au fosyt invitati sa deschida cantarea. Sincer sa fiu am mers mai mult pentru ei, ratand celelalte doua concerte pe care le-au tinut anu asta in Bucuresti. Din pacate vocalu era matol dinainte de-a incepe cantarea, lucru care s-a simtit pe intreg concertu, Legacy sunand mai degraba hard rock decat heavy metal, in ciuda tipetelor lui „va plaacee heavyiiii metaluuuu ????”. Din pacate si-a pus colegii intr-o situatie jenanta, nemaipunand la socoteala ca basistu e frati-su iar tobaru e ta-su. Dar The Rhyme of the Ancient Mariner le-a iesit destul de bine, avand in vedere situatia. Publicul a fost impartit, unii il priveau cu sila, altii cu amuzament. Alerga cu pleata in vant pe scena aia mica din Silver Church de parca era cel putin la Arenele Romane. Ce-i drept e mai mic decta mine de inaltime, iar eu chiar sunt mic de inaltime, deci facea destul de multi pasi, cat sa-i iasa de-o alergatura mica. La un moment dat a sarit de pe scena, dar din pacate aterizarea n-a fost prea buna. Cei cativa insi din primul rand au sarit sa-l ajute, dar a refuzat politicos ajutorul si s-a intins pe jos de unde a bagat un solo. Nu stiu daca era monetul, nu cunosc partitura, dar mie mi-a placut, toata chestia asta era rock’n’roll, old school. Din pacate n-a dus nici macar treaba asta pana la capat, asa ca n-am vazut nici o chitara distrusa. Si-a stricat, ce-i drept, statia pt chitara, da a fost doar un accident.

Au urmat MS. Trupa destul de veche, avand in vedere cum decurg trebile prin undergrounudul rockmanesc. Iar trupetii sunt si mai vechi, chiar mai vechi decat undergroundul, as zice. A nu se intelege dinozauri, ca nu e cazul, mai au destule de spus, sunt veterani si asta e un titlu nobil. Dinozauri sunt Phoenix si Iris, da stii cum e, garda moare da’ nu se preda. Orisicum, MS ramane un exemplu, dar mai ales un simbol. In timp ce Voltaj si Krypton se balacesc in mizeria emtivista, baietii astia o ard cat se poate de rock, in ciuda lipsei publicului, a banilor si a faimei. A ba nu, a faimei nu, noi le stim faima si nimic n-o poate sterge. Asadar, A VENIT BAIETII. Si ne-a cantat. Cum stie ei mai bine. Nu sunt un fan, nu mi se pare o mare trupa, dar e o trupa buna. Si avem nevoie de asa ceva. Despre Damigeana nu cred ca mai e ceva de spus. Poate doar ca si-a pus prea mult ecou la concertu asta, desi, evident, nu are nevoie. Dar l-am auzit si io, si numa’ sunetist nu sunt. Profesoru a omorat chitara. Sa vezi un „baiat” trecut de 40 cu ditai pleata cantand si sunand atat de bine e o experienta rara. Dar binevenita. Basistu era misto, cu o caşheta austro-ungara sau ceva de genu asta si o expresie de clovn. Nu, nu facea clovnerii cu basu, doar baga bine de tot. Despre MS nu am mare lucru de spus. E laudabil ca ii tine uniti pe baietii astia si ne aduc aminte ca se poate canta si compune rock fara sa te caci pe tine. Adica cu coaie.

A VENIT BAIETII !!! …

P.S.

Legacy – saitu & myspace-u

MS – saitu & myspace-u