A murit …

… Ticu Dumitrescu. Lider PNTCD. Prieten cu Corneliu Coposu. Persecutat de regimul comunist, detinut politic, presedinte al Asociatiei Nationale a Fostilor Detinuti Politici din Romania A.F.D.P.R. , din 1990 si Presedinte al Uniunii Internationale a Fostilor Detinuti Politici (1991-1999).

Pt cei care nu stiu, regimul comunist persecuta. In cazul lui Ticu Dumitrescu, persecutia i-a fost camasa. In timpul liceului, al studentiei sau pe cand activa in randurile Partidului National Taranesc, Ticu Dumitrescu a fost arestat in repetate randuri de Siguranta si Jandarmeria comunista. A fost eliminat din Facultatea de Drept inainte de a fi arestat de Securitate si condamnat ca detinut politic. In 1949 a fost arestat si condamnat la doi ani si jumatate de puscarie corectionala. Eliberat in 1953 cu domiciliu obligatoriu, a fost rearestat in 1958 si condamnat la 23 de ani de munca silnica pentru crima de uneltire. In 1962 i se comuta pedeapsa la 6 ani inchisoare corectionala, fiind eliberat in in 1964. In total 8 ani si jumatate de puscarie pt simplul fapt ca era impotriva regimului. N-a omorat pe nimeni, n-a furat pe nimeni. Si absolut toti cei care au „deranjat” au trecut prin asta. Puscarie, domiciliu fortat, din student la drept muncitor pe santiere forestiere. Sunteti pregatiti pt asa ceva?

A lasat in urma legi contestate, trunchiate de securistii din parlament: Legea deconspirarii Securitatii (Legea Ticu), Legea Lustratiei, Legea anularii condamnarilor politice din perioada comunista.

O lectie de istorie, o legenda a opozitiei, a decentei, a drepturilor omului, a dizidentei. Umbrita nedrept de uitare, de prostie. Uitam ca s-au intamplat asemenea nedreptati, cu riscul de-a fi din nou calcati in picioare de securisti.

P.S. Daca ati vrea ca una din strazile centrale ale Capitalei sa poarte numele Constantin Ticu Dumitrescu, semnati aceasta petitie catre primarul Sorin Oprescu:

http://www.petitiononline.com/14041931/petition.html

Doar un accident ???

A avut loc un accident in minunata zona Valea Jiului, la minele care aduc atata prosperitate acestei natii care se incapataneaza sa fie cea mai de cacat de pe planeta. Tragedie mare, ministri pe toate ecranele, agitatie, senzationalism … Singurele care nu se misca, raman elicopterele, care, pesemne, nu zboara noaptea. Asta cred ca este o premiera mondiala. Sau o coincidenta legata de nesimtirea unor oficiali.

Dar sa trec peste exprimarea asta de comunicat de presa si sa ajung la adevaratul accident. Asadar, adevaratul accident mi se pare existenta acestor oameni, pe numele lor, dupa asa-zisa ocupatie, mineri. Aceleasi fiinte suave care acum 16 – 17 ani terorizau Bucurestiul si erau inarmati pana in dinti ca sa se apere de elementele antisociale reprezentate de PNŢ – isti, studenti, ochelaristi, pletosi si jurnalisti de opozitie, stau acum lipsiti de aparare in fata catorva hoti care de-abia le platesc salariile fara sa le ofere nici cele mai elementare conditii de munca, fara respectarea normelor de nici un fel, etc. Accident sau nu, mai marii industriei miniere au reusit ceea ce 2 – 3 milioane de bucuresteni nu au reusit. Accident sau nu, specimenle astea nu sunt in stare sa se ridice impotricva alora care ii omoara, dar au putut da o tara peste cap. Si acum stau si mor pe capete sub ranjetele vilelor si averilor facute de altii pe carca lor. Singura bucurie a mea e ca si minerii sunt muritori. Si asta nu e un accident.

Revenind in mina. Lipsa conditiilor de lucru este doar un accident ? Averile securistilor sunt doar un accident? Romania nu e decat o mina. Minerii pleaca sau mor. Dar, in nici un caz nu se revolta.