Outdoor. Andrei Cohn (Cohn & Jensen) si Andrei Tripsa (Propaganda).

S-a mers, ca de obicei, pe exemple graitoare. Discutie despre fenomenul Sao Paolo, spre care ne indreptam si noi: interzicerea publicitatii outdoor. Motivul e acelasi: vulgaritatea. In momentul in care nu ai nimic de spus, in afara de cacaturi de genu: cel mai bun produs, cumpara, etc; in cele mai nepotrivite culori sau moduri de exprimare incepi sa deranjezi. Si cum de outdoor nu te poti feri, iata ca se poate ajunge la interzicerea nesimtirii. Simplu.

Mai era o comparatie tare: un copil crescut intr-un oras civilizat si un copil crescut in Otopeni – Otopeni fiind apogeul outdoorului de tot cacatu.

Cohn a facut ceva aparte: ne-a vorbit despre „coordonata sociala” a outdoorului. Acesta ar trebui sa aiba si un rol artistic, de infrumusetare a orasului. Cohn & Jansen se pare ca sunt initiatorii fenomenului artistic de pe Artur Verona, fenomen normal in afara, inedit in Bucuresti sau Romania. Adica ei au luat un panou pe care isi manifestau parerea despre anumite chestii „la zi”, intr-un mod artistic si alindemana in acelasi timp. Pe langa ei au aparut si altii care lucrau direct pe pereti, si uite asa s-a dezvoltat o chestie f faina, constanta, care culmineaza cu un festival in mijlocul verii.

Dar, in afara de pornirile artistice alternative, NICI O AGENTIE NU IESE DIN CUVANTUL CLIENTULUI !!! Asa se explica vulgaritatea intregii industrii, dar in special a outdoorului. Nimeni nu are COAIE. Oricat de multi bani ar avea. Si au. Asa ca vom continua sa trecem pe langa, printre sau pe sub promotii, imagini banale, culori aiurea, minute si centi, print-screen-uri din spoturi tv, exprimari neinspirate si alte gunoaie asemenea.

Ce invatam? Invatam ca poate avem ocazia sa facem ceva tare la un momentdat. Si tre sa fim pregatiti pt momentul ala. Si de-acolo poate incepe sa miste ceva. Cine stie? Deocamdata suntem setati pe a avea banii lor. Dup-aia, poate miscam noi ce n-au miscat ei.