De la o anumita varsta, dupa multi ani de coabitare, cuplurile nu mai au nevoie de cuvinte pt a se intelege, un gest poate fi de ajuns, sau poate un sunet, sau doar o expresie a fetei …

Dar, la fel de bine cum ajung sa se cunoasca in timp, tot de la o anumita varsta incep sa nu mai peceapa semnalele. Vederea blurata nu mai poate distinge expresiile, auzul nu mai percepe atat de bine, gesturile nu mai sunt atat de ample sau de energice, etc.

Ce-ar trebui facut? Solutia este oarecum la indemana. Desi necesita ceva coordonare si exercitiu. Cresterea volumului cand nu mai vrei ciorba este o solutie vulgara. Nu ma voi referi la asemenea tactici. NU. M-am gandit mai degraba la combinarea stimulilor. Chiar si gesturile pot fi interpretate gresit, dar cuvintele chiar sunt rastalmacite peste masura. Ca doar de-aia ajung cuplurile cu vechime sa comunice si altfel. Nu e doar o chestie de lene. Sau de sictir.

Revenind la solutia mea. Dupa cum spuneam, combinarea stimulilor. Astfel, cel mai la indemana exemplu sunt onomatopeele. Daca partenerul/a nu le mai percepe ca-n tinerete, cu un pic de vointa si, dupa cum spuneam, exercitiu si coordonare, sunetele pot fi aromate cu diverse izuri personale. Evident, la alegerea stimulatorului sau depinzand de ce-a mancat la pranz. Gestul de „ma lasi !!!” se poate opri intr-un mic talger care sa rasune armonios, o expresie severa isi atinge mai bine scopul alaturi de o injuratura mascata sub un stranut: in loc de hapciu zici repede „gatu ma’tii”. Plus ca poate lasa impresia de raceala si se stie ca suferintele unesc oamenii si ii fac mai buni. Ar mai fi exemple dar nu-mi mai vin in momentul asta. Solutii exista, slava domnului/doamnei (dupa cititor). Evident, toate acestea se aplica in doze mici si subtile, ca sa nu cada in uzual si-n cele din urma in vulgar, pierzandu-si astfel sensul si lasand loc de interpretari si comentarii.

Astept si alte combinatii traznet!