ADC – cursu 3

Tutoriiau fost cei doi tutori ai mei: Pascuci (ADDV) si Tranca(Friends). Tranca s-a prezentat clasic: ne-a aratat niste executii renumite, care nu m-au impresionat neaparat, asa ca n-am retinut decat doo: reclama la WV in care o parte din textu de sub imaginea cu masina se vedea sters, ca si cum l-ai vedea in viteza – chiar tare ideea; si o promotie desteapta la Volvo (si, pt cei care nu stiu, promotia chiar iti distruge brandu, marca, adica in momentu in care ai o reducere, consumatoru nu se mai identifica cu produsu tau, cu marca, ci apeleaza la el pt a face o economie, o afacere, cacaturi d-astea, chestie care tine pana in momentu in care face altu o promotie mai nesimtita decat a ta, ceva de genu „am un produs naspa, da macar e mai ieftin”, dupa care concurenta poate sa zica „si eu am promotie, si al meu e chiar mai bun decat alalalt”, adica te caci in ea de treaba ). Asadar, promotia al Volvo era in felul urmator: o masina, nu se vedea clar ca-i Volvo, ca sa nu te agaseze cu sogla, logo, forma masinii, etc, intr-un cub de gheata care se intrerupea in zona usii, unde se vedea un om care tocmai urca sau cobora din masina, f irelevant ce anume facea. Headline-ul era lovitura de gratie: nu mai stiu ce pret era in printu ala asa ca o sa inventez unu, dar ideea e tare: Volvo starts at 4000E ( and at minus 30C). Una din putinele promotii care nu-s vulgare: iti dau doo la pret de una, iti dau un dicount de nu te vezi, numa cumpara-mi cactu, etc …

In continuare: fara jocuri de cuvinte, fara rime, au mai aparut – fara puncte de suspensi, fara semnu exclamarii (hmm, imi plac amandoua, iar ultimu chiar mi se pare ca trebe folosit cand e necesar, dar mai vedem). Si munca multa.

Alte sfaturi memorabile ar fi: nu te indragosti de ideile tale – pt ca numa cateva ajung sa vada lumina tiparului, sa zicem, ca tot suntem la print. Ei au zis 1 din 8, da cre ca e 1 din 50. Sau poate la ei, dupa atatia ani e 1 din 8, dar cre ca la noi ar fi 1 din 50, cel putin la scoala asta asa e. Si sa fii pragmatic si sincer, mai ales cu tine. Un alt dezavantaj al indragostirii de ideile tale ar fi ca ramai pe loc, te plafonezi, nu mai evoluezi, fapt care incepe sa se vada in munca ta. Si te poti trezi ca esti junior si dupa 10 ani, presupunand ca te mai tine cineva daca esti in halu asta. In plus, se pare ca meseria asta, in mod normal, ar trebui sa ramana anonima, ascunsa, nu toata ziua la tv. La ADDV se pare ca-s 7 briefuri pe saptamana, ceea ce mi se pare enorm si ma ingrozeste. Drept dovada, omu asta nu o sa apara la tv, ca n-are cand.

Apoi, o tipa era deranjata ca ni se spun cam aceleasi lucruri – rime, munca, etc, si Tranca i-a replicat f bine: „te asteptai sa ne contrazicem?”. Alta chestie: nu vom fi rock-star-uri daca vom lucra in publicitate, desi multi de pe-acolo chiar spera asta, si chiar si mie mi-ar placea sa ma vad la tv si sa zic ca Andi Moisescu e un bou, de exemplu. Sau Naumovici. Dar, lasand tampeniile astea la o parte, un lucru e clar: oamenii astia sunt f faini, asa ca oricine cre ca ar prefera sa lucreze intr-o echipa de genu asta, decat inginer printre bosorogi, contabil printre corporatisti de cacat, avocat printre indivizi josnici si tot asa. Plus ca banii ies din asa ceva. Deci cam asta ar fi. Rock star? La asta tre sa stii sa canti la ceva, si e prea greu.

Incerc sa nu ma plafonez

Am un job ok. Dar, normal, vreau mai mult. Mai ales ca tot invat chestii si, deci, pot mai mult. Si am pretentia ca daca eu evoluez sa evolueze si ceilalti. Managerii chiar nu-si dau seama ca asta e motivul pt care oamenii pleaca? Da, la mai mult da’ si la mai bine. Adica as pleca si maine daca as gasi un job unde oamenii sa se bucure cand angajatii, sau echipa, cum ni se mai spune, neoficial, foarte neoficial, atat de neoficial ca noi astia cu grafica nici nu aparem pe site la pagina cu echipa, cum spuneam, un job unde managerii sa se bucure ca angajatii evolueaza si sa profite de chestia asta. Ca cica imaginea conteaza. Mai ales in pr ( a se citi pâr – stiu, lipseste un ţ).

Ei bine, am ajuns la concluzia ca lucrez pt La Bloc Media. Sau Otv Media. De obicei tre sa fac 3 variante pt un layout/macheta. Si le fac asa: una beton sau cel putin decenta, adica placuta, faina; inca una destul de faina, da parca nu chiar ca prima, da oricum, faina; si o a treia varianta nashpa, ca nu mai am chef sau ca nu mai am timp sau ca nu mi se pare ca ar mai fi nevoie, din moment ce am 2 variante beton. Ei bine, in 70% din cazuri este aleasa varianta nashpa. Uneori ma umfla rasu, alteori mi se rupe, dar de cele mai multe ori ma deranjeaza enorm. Pt ca celelalte doo variante sunt muncite, pt ca varianta nashpa e nashpa, pt ca imaginea conteaza numa cand vor ei, pt ca nu pot sa ma multumesc cu asa ceva.

Asa ca incerc sa nu plafonez. Si fac ce pot sa nu cad in pacatu asta. Numa ca nu-mi permit sa-mi dau demisia (stiti, vine marea criza economica). Si-o iau de la capat zilnic, cu idei, cu speranta ca azi va arata mai bine. Pt. ca nu ma pot lasa. Intre timp astept sa ma contacteze marile agentii care sigur au nevoie de talentul si ambitia mea, doar ca n-o stiu …