Foarte fain sambata seara in Cage. Graven s-au reunit si ne-au adus niste rock melodic bine lucrat, ceva in genul Paradise Lost perioada One Second, dar nu atat de sintetic, cu o voce un pic mai heavy (dar nu growl), referne melodioase, riffuri ceva mai groovy, o clapa interesanta. Nu poti sa nu te bucuri cand vezi trupe care cantau acum mai bine de 10 ani ca se reunesc, ba mai canta si bine. Publicul, destul de numeros, cam ca in fiecare sambata in Cage, a rezonat cu trupa si cred ca s-au simtit bine si au inteles ca reuniunea a fost o idee buna. Nu am idee cand vor mai concerta, dar sper sa devina un obicei.
Au urmat Monarchy care, ca de obicei, au stat cam mult sa-si faca sunetul. Oricum, a meritat asteptarea. Power in forta (e pleonasm, nu?), voce patrunzatoare, solo-uri excelente, refrene bune, o clapa ce vine bine din spate. Trupa asta are ceva, un acel ceva … nu prea stiu cum sa-i zic. Earthquake a zguduit sala, fiecare melodie a fost aplaudata intens, s-a dat din plete, s-a urlat. Fiecare trupa are un om care iese in evidenta, un om care, fara sa-i eclipseze pe ceilalti, are ceva aparte, ceva in plus. In cazul Monarchy acesta este tobarul care are vreo 2 tone de energie mai mult decat restu trupei, ba probabil si decat publicul. Oricum la sfarsitul fiecarei melodii colegii trebuiau sa se intoarca spre el sa-i faca semne sa nu mai lungeasca finalul cu mici solo-uri. Momentul solo-ului de tobe nu s-a lasat asteptat prea mult, totul a inceput cu o combinatie intre bas si tobe, basul lasand in cele din urma locul doar tobelor. Ce-a urmat a fost cel putin senzati0nal. Viteza si ritm intr-o combinatie dementa. Au revenit apoi pe secena si restul trupei, cantarea a continuat in aceleasi coordonate power, chitari, solo-uri, clape, vocea aia … O trupa pusa pe treaba, se vede clar asta, n-ai cum sa nu apreciezi. Cantarea s-a incheiat cu Rupem Legea de la Popa Iuda.
Desi urmau Silver Bullet, Masterpiece au facut rocada cu ei. Tribut Metallica cu Andy Ghost la voce. Ridici o spranceana cand auzi asta. Basistul trecut prin Lotul Nationjal de Hardcore, pesemne s-a retras din lot, probabil antreneaza pe undeva, chitaristul, care a si fost cu ideea, de la Voices of Silence si restul parca tot de pe la Voices of Silence. O adunatura, s-ar putea zice, dar la cat de bine le-a iesit combinatia, spranceana ridicata nu-si are rostul, mainile sus da. Rock. Au inceput tot cu intro-ul Esctasy of Gold. Vocea lui Andy a iesit foarte bine, nu neaprat foarte James, dar foarte bine. Enter Sandman, Sad but True, Wherever I May Roam, apoi au trecut prin Harvester of Sorrow, Fade to Black, For Whom the Bell Tolls, si, ceva mai aparte, Symphony of Destruction. Trupetii n-au uitat de MegaDave. Ideea asta de tribut band/cover band, daca nu se abuzeaza de ea, ca si cu coverurile, este foarte buna. Muzicieni buni care se aduna sa faca treaba asta si o si duc pana la capat. Iar legatura lui Andy cu publicul ramane una aparte. Sare, striga, instiga, se manifesta si canta bine. Se pare ca proiectul asta le-a facut cel putin la fel de multa placere ca si noua, chiar pareau usor emotionati sa cante piesele acestei trupe mari si chiar si-au dat interesul, nu au fost doar niste coveruri cantate intr-un concert si aici de fapt se vede caracterul, profesionalismul, dar mai ales talentul. Nu stiu daca au fost aplaudati destul, nu cred ca poate fi cuantificat in vreun fel, dar au meritat din plin.
Silver Bullet, pusi in situatia de a fi headlineri, s-au descurcat chiar bine. Nici publicul nu i-a lasat, putina lume plecand dupa Masterpiece. Cu un public incalzit si cu chef de rock baietii au dat cartile pe fata. Heavy – speed – thrashy, doua chitari care stiu solo, un tobar care-i impinge din spate. Nu stiu melodiile lor, nici dupa nume, nici dupa riffuri, dar pot spune ca suna bine, oamenii stiu ce fac. Punctul forte al acestei trupe este vocea. Vocalul duce bine de tot. Nici cu ceilalti nu mi-e rusine, dar in cazul Siver Bullet el iese in fata. E exceptional. Au cantat si vreo 2 – 3 coveruri, din pacate memoria mea nu e atat de buna pe cat credeam, au fost un Judas si un Maiden care le-au iesit, tin minte senzatia si faptul ca mi-au placut. Poate data viitoare Monarchy fac proba mai repede si poate beau si eu mai domol. Oricum, pentru mine cel putin, Silver Bullet este o alta trupa care, chiar daca mai au de lucru, sper sa se tina de treaba si sa ocupe un loc in fata, baietii astia au ce arata.

Comentarii recente