E 6 juma

M-a trezit un mare cretin la 4. M-a sunat. Zicea ceva de mama si vorbea ragusit ca sa nu-l recunosc. Io de-abia am recunoscut sunetu telefonului, da ma rog. Si desi am observat ca e id ascuns, se pareca eram destul de adormit sau de idiot incat sa raspund. Am intrebat cine e, mi-a raspuns o voce groasa. Ca-n filmele de groaza. El m-a injurat, io i-am inchis. Asta e ca-n fimele cu prosti. Apoi m-am dus sa vad ce-i cu mama. Era bine. Am incercat sa adorm la loc. Nu mi-a iesit. Ce-i drept, dormeam demult, ca ieri noapte n-am avut somn. Nu putea sa sune ieri sa ne distram. PLM. Un lucru e clar, imi stiu prea multi cretini numaru de telefon.

Jurnal de Gripat – Ziua 3

Suna ceasu. Nu, nu dorm cat vreau. Iau antibioticu din 8 in 8 ore. Si nu pot doar sa-l iau. Tre sa si mananc ceva inainte. Il iau cu ceva decalaj, da nu-i o problema. Problema e ca pula somn. Daca ma bag in pat, fac ca ieri, ma incing tot, mi se ard creierii si pierd vremea. Ori azi am planuri mari: citit, lucrat un pic la site si apoi Bongu. Mi-a zis de ieri ca vine la mine sa-mi aduca supa de pasare. Adica aspirina saracului. E singuru medicament cu care e de acord. De antibiotice sa nici nu auda. Anu trecut a fost racita vreo 2 luni ca nu si-a tratat gripa si era s-o dea in altele. Asa ca pana la urma tot la antibiotic a ajuns.

Asadar. Azi ma simt o idee mai bine. 37 cu 8. OK. Capu vajaie usor. Acceptabil fata de ieri. Nu mai stau la tv ca am treaba si acolo im face mama capu mare. Are f multe de spus. Nu stiu de unde. Azi ma simt capabil. Tusesc de se zguduie casa. Destul de des. Si ma tine cam mult fiecare repriza. Incerc s-o controlez, da nu merge. Cre c-o sa-mi cada coaiele de atata tuse. Trec peste ca n-am de ales. Computeru merge ca un cur. Deschid un folder si joc in paralel Solitaire. Se deschide folderu. Nu e aici ce caut. Deschid alt folder. Pana se deschide trec iar la Solitaire ca sa nu clachez. Ma enervez si-mi cerste temperatura. Imi bag pula in ma-sa. Dupa vreo ora parca incepe sa se miste mai bine. Sau m-am obisnuit. Pauza de sunat Bongu. E 11 si ea aplecat deja de la munca. Asta da surpriza.

Pe la 12 fara a ajuns. Ne-am iubit, mi-am luat temperatura – n-a scazut decat cu 2 linii – am luat un pranz copios pt ca eram rupt de foame, mai rupt decat de obicei, evident efectu medicamentelor, am tras de ea sa-i fac o omleta geniala, de fapt am santajat-o, i-am promis ca daca nu mananca nu-i mai fac niciodata. A mancat. Chiar, azi, spre deosebire de ieri, mancarea a avut gust. Adica si ieri a avut, da parca lipsea ceva. Asa s-ar explica de m-am muscat in ultimu hal de limba. De dimineata ma durea ca dracu. Si inca mai doare.

Ea a plecat la Luna Amara. Cu Piticii. In continuare Iced Earth. Asta vrut fata. Ma bucur ca s-au prins de ea. Temperatura 37 cu 1. Nu se simte. Probabil de-aia imi zicea bunica-mea ca temperatura nu se ia seara. Vedem maine dimineata. Asa ca m-apuc de site. Noapte buna!

Jurnal de Gripat – Ziua 2

Miercuri. Suna ceasu. Ma trezesc. Nu se poate. Cre ca am 46 temperatura. Nu m-am mai simtit in halu asta de cand aveam 10 ani. Si atuci faceam injectii. Pt ca se pare ca numa asa reactiona virusu. Ce vremuri pestilentiale.

Revenind. Pun termometru. 39 cu 2. A crescut cu mai mult de-un grad. Si mai am treaba. Si, in plus, o tuse magareasca de parca mai am un pic si-mi zboara plamanii pe covor. Dupa vreo ora, am mancat, mi-am luat antibioticul, si mi-am dat seama ca tre sa sun. Sun. „Sarumana, sunt gripat, bolnav, rupt … ma intrerupe tusea, cre ca i-am rupt urechea lu madam … ma scuzati, cum spuneam, am temperatura, sunt terminat, nu stiu cat ma tine, dar un lucru e clar, nu pot veni la munca … ” ” Aaa da, pai stai sa te faci bine … nu nu-i problema, asta e … te sunam daca e ceva, daca evam nevoie de ceva din calculatoru tau … ” Eu sar: „Da normal, doamna … ”

Ma duc si ma bag in pat. Tusea se baga langa mine. Niste ameteala. Capu vajaie in ultimu hal. E curent rau si nu merge daca-mi astup o ureche. Sau pe ambele. Incerc sa adorm. Incep sa adorm. Ma incing. Simt cum imi creste temperatura. Dar macar ma ia somnu. Organismu n-are decat sa se lupte singur. Io vreau sa dorm. Nu pot lua parte la asa ceva. Nu sunt in stare. I-am dat si antibiotic. Sa se descurce. Suna telefonu. Aproape adormisem. Bongu. Ii explic ce-i cu mine. Isi ia mantia de doliu. Sfaturi, incurajari si promisiunea solemna ca nu ma mai suna daca tot vreau sa dorm. Bine. Puup. Reincep procesu de adormire a simturilor dureroase. Aproape reusesc, dar ma suna de la munca. Se mai intampla de 2 ori chestia asta. Apoi ma mai suna si Bongu. Renunt. Ma duc la tv. Si am zacut acolo pana nopatea tarziu. Altceva nu eram in stare sa fac. Ba colegu meu m-a intrebat daca nu pot sa fac niste bannere. Asa, de-acasa. Ete pula. Nici daca eram in stare nu faceam. Ce naiv.

Mi-am adus aminte de perioada in care nu aveam de munca si nici computer. Eram rotofei. Sedentar. Aveam traiul unui miliardar. Doar ca n-aveam bani. Eram un baiat de canapea. Toata ziua tv, haleala, mai citeam o carte, da mai rar, ascultam muzica, faceam piata f bucuros pt ca pastram restu, dadeam cu aspiratoru contra cost, etc. Si ma mai duceam pe la facultate cand aveam bani de bere. Sau cand ma certa prea tare mama ca nu putea sa vada telenovelele din cauza mea. Memories … stick 😀

Folk You

Am mai adormit la un singur concert la Negura Bunget, da eram rupt de beat. La Folk You eram usor obosit. Si ea la fel. In prima zi am adormit. In a doua am vazut ca ne lua somnu si ne-am tirat spre cort. Ne-am oprit totusi la o bere la Epava. Era vreo 11-12. Am stat pana la 4.

De ce? Pai folku de la noi e o vrajeala ieftina si infantila. Adica nu spune nimic si e foarte rar poetic. Privind un pic in urma ma gandesc la Sterian cum se rasuceste in mormant. Sau, privind si mai mult in urma, as putea crede ca Bob Dylan e un frecangiu iar Joan Baez o idioata.

Asadar, am asistat la un festival in care folku era si nu era, ca sa nu fiu vulgar. In afara de cateva nume care au ceva poetic in muzica lor, restu pareau niste somnifere ambulante care au profitat de ocazie sa mai ajunga pe la mare. Relicve comuniste cu iz semanatorist, mistocari de cartier, oameni ai muntilor rataciti pe la mare/ esuati in Vama samd. NU inteleg de ce chesatia asta tre sa poarte numele lui Pitis. Da, promoveaza folkul. Dar nu se gasesc alti folkisti decat aia ??? Decat adunatura aia? Decat sleahta aia pospolita? Pacat !!!

Normal, existau si cativa impatimiti ai genului, oameni cu standarde joase, foarte joase, cu varste destul de fragede, ceea ce ar explica intrucatva entuziasmul, care aplaudau. Mai erau unii ca noi care cedau incet-incet in fata somnului si restu banuiesc ca erau betivi sau pe cale sa devina. Aplauze !!!

P.S. Vreti nume: Dinu Olarasu, Imre … , Daniel Iancu – p-astia i-am retinut