… asa, cu o oarecare nostalgie, la poezie. Adica era mizeria aia de poezie postmoderna sau cum i-o zice, da se misca ceva. Se intalneau niste ilustri necunoscuti prin Club A, recitau chestii neinspirate care le excitau lor neuronu, etc, da era ceva, era o treaba. Apoi era folku. Folku era foarte fain. Daca nu protesta, era macar poetic. Acuma e o caterinca jenanta. Sau chestii fumate cu munti. Iar intalnirile chinuitilor din Club A au murit demult. Ceea ce e normal, cacaturile alea de-abia puteau fi numite poezii, n-aveau cum sa reziste nici ca miscare culturala nici ca nimic. Poate ca orgie la petrecerea de dupa, da altfel nu. Ori asta deja nu mai e arta, e doar niste pula’n’pizda.

Deci, ce dracu s-a intamplat cu putina poezie care mai exista? Mai citeste cineva poezie? Mai zambeste cuiva vreo metafora? Mai canta vreo rima undeva prin lumea asta? Cre’ ca zac bete si ratate prin vreo bodega cu genii cacacioase, atarnand la o cinzeaca, cracanandu-se pentru niste maruntis sau inchise, claustrate printre rafturi si birouri neaerisite. Dracu stie!