Lasati viata sa vina la mine

E cam prima oara cand fac asa ceva, dar ma astept la mari succesuri. E vorba de un intreg articol scris pe interes, adica pt un concurs: pizza pe viata de la Zaza Pizza. Premiul? 5 pizza moca in fiecare luna pana cedeaza una: pizzeria sau viata. E si un schepsis la mijloc: castigator va fi declarat cel mai fain comentator, nu cel mai fain articol, comentator care va trage si blogaru dupa el. Pofta buna!

De ce sa vina viata la mine? Pai la cine sa se duca? Stiti ca nu-s genu care sa dea zile de la el. Zile, viata, totuna. Ca uneori vin zile pe care le-ai da bucuros altora, asta e clar, da nici macar asta nu se poate. Sigur, nu cred ca apuc pensia, si nici nu insist, da zilele alea care vor mai veni prin viata asta ar trebui sa mai fie si d-alea bune. Si asta ar fi un excelent prim pas: pizza pe viata, cate 5 in fiecare luna. Ca orice iubitor de viata, sunt si un mare iubitor de moca, asa ca, viata moca, pizza moca … Acuma, nu mai inghititi in sec, treceti la comentat. Pofta buna!

Crin Antonescu presedinte

Mi-a venit in minte treaba asta … de la pixu de pe masa. Io am votat cu Remus Cernea, iar in turu doi nu am cu cine vota. Treaba cu palma data de Base copilului m-ar fi indignat daca aveam copii, da cum nu e cazu … nu e cazu.

Revenind la Crin. Numa pixu a ramas de presedintia lui. Si poate cateva pungi brandate :D. Respect! (Chiar, aia de la Realitatea mai vor respect? Sau campania aia a fost doar atunci cu greva aia la misto?)

P.S. Io as merge pe mana nimanui. Nimeni presedinte. Sau: nici un presedinte. Ceea ce inseamna … : Anglia, Spania, Belgia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Suedia.

Sa nu ne mai plangem?

„Esti baiat mare! Nu te mai plange atata! Ai 6 ani, gata!”

Oaa!!! Asta ii zicea ma-sa lu’ unu mic aseara prin Cismigiu. Evident, era genu ala de parinte care iti strica chefu si copilaria. Chiar m-a deranjat tampita. In primu rand pt ca ala e un copil. In aldoilea rand, pt ca eu tocmai ma plangeam de job, viata, etc. Si nu am decat 26 de anisori, impliniti. Adica merg pe 27.

Sa nu ne mai plangem! Ideea e buna. Da nici nu ne putem multumi cu ce avem. Asta ar insemna stagnare, care aduce a involutie, pt simplul fapt ca ceilalti evolueaza. Si da, ar fi mai bine sa nu fii lepra si sa faci ce ai de facut fara sa te mai plangi pe parcurs. Da asta e ca si alte vorbe de gen: daca vrei ceva cu adevarat vei reusi, fii optimist, universul constipa la indeplinirea viselor tale, si-au dorit victoria mai mult decat noi, atitudine proactiva, etc.

Da, sigur. Pai atata timp cat ti se vand asemenea balarii sa nu se astepte nici sa le crezi si nici sa fii optimist. Poti fi optimist in masura in care ceva chiar depinde doar de tine. Dar daca mijloacele sunt la ei, tu nu poti decat sa incerci. Daca nu iese … e normal sa fii nemultumit. Da  sa nu exageram, totusi!

Romanul Adolescentului Mizantrop

Ma gandesc neserios sa scriu un roman. Se va numi Romanul Adolescentului MIzantrop. Este, nu-i asa?, o parodie la adresa adolescentului miop. Pe care nu l-am citit. Nici macar nu l-am baut. Trist.

Oricum, romanu, despre care nu am decat o idee vaga, nemaiscriind pana acum decat blogu asta aiurit, va fi despre, si anume, adolescenta nemuritoare si nepieritoare  a vietii mele. Si pe alocuri rautacioasa.