Cu totii am avut cel putin o data casa transformata in santier. S-a spart o teava, trebuia zugravit, etc. Urasc peste masura santieru Bucuresti. Acum am si acasa santier. Taman baia. Restu casei e ok. Cat de ok poate fi o casa fara baie. Toti suntem tensionati, transpirati, constipati, zgomotul masinariei infernale care foreaza si produce moloz acopera volumul de bun simt al muzicii. Si nu intentionez sa ma iau la intrecere cu ea. Mai ales ca vecinii au chemat o data politia. Ce imputiti. Cre ca 90% si-au gaurit casa, au mutat peretii; de fapt, daca stau sa ma gandesc bine, scara asta e un fel se svaiter, la cat s-a forat. Autorizatii pula. Si unii stau cu chirie. Sa ne fie invatatura de minte. Care mai foreaza sa prezinte autorizatia. Ia rait.

Alta poveste, la fel de placuta, este povestea instalatorului, il asteptam de luni, om de incredere, ca doar asa sunt toti, asta dupa ce saptamana trecuta, ala care trebuia sa vina, alt meserias, n-a mai venit deloc. Si au la bani cacatii astia, desi n-au nici scoala, nici bun simt si, mai ales, nu iti dau nici factura si nici garantie. Am vrut sa iau o firma de pe net. NU, iti ia si pielea de pe tine. DA’ poate iti da o factura ceva, o garantie. Asta pleaca si nu mai vine. N-are nevoie sa te tepuiasca de 2 ori. E plin de fraieri si mai ales de defectiuni.

Asa ca stau nespalat, duminica, singur, nu ies din casa, nu am chef de nimic, nu sunt eu. Restu e zacere !!!