La Copac aka fostu Colony

28 comentarii

Am scris, spatmana trecuta parca, despre La Copac. Si am scris de bine. Imi pare rau daca am indus pe careva in ceata, dar si eu, la randul meu, mi-am luat-o. Din pacate, nu numa eu mi-am luat-o, ci si niste amici.

Mergem, intr-una din pauzele de pranz la copac. Ne asezam. De obicei eram mai multi, dar atunci eram doar doi: io si cu C – colegu motorist. Vine minunatu chelner, pe care am avut puterea sa-l iert cand mi-a adus bere la halba in loc de sticla, pretext excelent, dealtfel, sa nu-i las bacsis, ceea ce oricum nu mai fac de ceva timp. Cum spuneam, vine minunatu chelner, om normal dealtfel, chiar n-am ce sa-i reprosez altceva, in afara de magaria cumplita, evident. Vine el la noi si, pt ca tot stia clar ca nu mancam nimic de la ei, in primu rand pt ca nu ne permitem, ne intreaba daca mancam ceva, raspundem ca nu, dupa care ne roaga politicos si corect politic sa nu ocupam masa, pt ca ei au nevoie de locuri pt oamenii care vin sa manance, politica pe care o aplicau taman din ziua aia. Ca a vezi! Mergeam zilnic. As putea zice ca ne cunosteam, desi nu vad de ce ar vrea cineva sa cunoasca asa specimene. Da, am gresit. Am rezut ca s-au mai schimbat cocalarii. Ce idioti. Asa ceva e imposibil. Sa-i zica La Cocalari, de-acum inainte.

Acuma, faza cu mancarea. E, fata finuta, mititica si draguta, nu bea bere cu noi, iesea cu noi la pranz, dar nu bea, ci doar manca. La inceput mancarea afost buna. Atat de buna ca si-a adus si niste colege. Dar, cu fiecare zi, mancarea a inceput s-o cam suga. Pana cand, ultima data cand a iesit cu noi, a cerut o supa, fiind racita cobza. Supa pe care n-a putut s-o manance. Si a lasat cam un sfert in bolu ala. Chelnerita a intrebat-o daca nu i-a placut. Ea n-a zis nimic. Acuma pe bune, ce era sa zica? Si, totusi, a lasat spaga. Noi nu.

Cam asta ar fi. Mai multe in „Povestea Spagii sau De ce nu las io bacsis”.

M-am intors din concediu

4 comentarii

V-a fost dor de mine? (E retorica, sa stiti!) 3 saptamani. Si un pic. Artmania -Sibiu, Watumi – Brasov, mare – Vama Veche.

La Artmania nu mi-am luat bilet ca m-am zgarcit la bani, din cauza minunatului meu patron care imi da banii cu taraita. Centrul Sibiului chiar e minunat. Bucurestiul nu va fi niciodata asa. Pasajul pietonal e secretul unui oras cu un centru fain. Artmaniam mi s-a parut o incropeala. Oricum, am mers mai mult ca sa vad orasul alaturi de oamenii care imi plac si ca sa-i ascult pe My Dying Bride. Exceptional concertul. N-am mai ascultat demult si nu mai stiu ce-au mai scos, dar, parca asa, pt mine, au cantat din albumele alea de demult: Like Gods of the Sun, The Angel … si Turn Loose the Swans. O da! Si, de unde am stat, am vazut perfect. Sunetul a fost excelent. Faza faina, vocalu le-a facut dedicatie celor de la terasele din Piata Mare, oameni iesiti sambata seara la o bere si o vorba buna, oameni care nu aveau nici macar o treaba cu MDB. Nostim. A fost destul de dura piesa :D. A doua zi am intrat moca la Nightwish. Evident, nu aveam de gand sa-mi iau bilet. A nu se intelege ca se intramoca. Am auzit ca erau cativa care au sarit gardu, da nu e cazu meu. Se intampla uneori chestii faine, ami ales in orase straine. Cu o seara inainte, Milka a achitat o nota de 30 si ceva de lei si i s-a adus restu 40 si ceva de lei. A doua zi, norocu a dat peste noi: doi straini, n-am idee ce natie, au venit la noi cu 2 bilete: „want two tickets?” Noi: „how much?” Ei: „for free”. Pai pana aici le-a fost cu noi. Am intrat exact la Nightwish. Mi-a parut rau de ei, da si-au facut-o cu mana lor. Tipa are vocea facuta pe computer. E necoapta, nelucrata, nu-si stapaneste vocea, presupunand ca ar putea duce ceea ce incearca, da asta n-am de unde sa stiu. Pacat! Da oricum nu conteaza, pustimea e in cur dupa ei. Probabil sunt pe locul 2 dupa britney. Da nici asta n-am de un’sa stiu.
In rest, am vizitat cam ce era de vizitat, inclusiv, Bruckhenthal (sper c-am scris corect). Ce sa zic, aceeasi reactie pe care o am si la Muzeul National: nu le am cu arta …

Asa ca peste 2 zile eram in Brasov, la un festival de arta, ca expozant :D. Nostim, nu? Ma rog, e arta urbana, underground, etc, pt tineri si pt cei care nu au unde expune sau ceva de genu. Am mers tot pt oras. A fost ciudat, ca pe-acolo era plin de pictori, pe unde erau si lucrarile mele. E, daca tot mi-a iesit. Poate ca pana la urma nu-s tocmai un impostor. Mai ales ca m-am imprietenit cu 2 dintre expozanti si chiar mi-au propus sa mai expunem impreuna. Asadar, oameni faini. Orasu, si ami tare decta Sibiul. O treaba faina de tot: toate terasele erau cu umbrelute Carlsberg. Toate. Si au ditamai centrul. Si tot pietonal. P-asta chiar l-am luat tot la picior. Chiar stim centrul Brasovului bine de tot. Biserica Neagra e tare faina. Am vrut sa intram si la Sinagoga, danu ne-a lasat un fel de chinez cu tichiuta de evreu. Sa mor de ala nu era un chinez in cautarea eului lui interior. Inteleg de ce a renuntat la buddhism: era negru in cerul gurii, nu putea ajunge decat vreo scrnavie, la propriu, in viata urmatoare.
Astia din Brasov au si ei cateva probleme: daca vreo cladire are, ii schimba numele in … Neagra/Negru – vezi Biserica Neagra si Turnul Negru. Exact: la un momentdat au ars. Si mai au o problema: barurile inchid devreme – ultima comanda pe la 12 juma, cel tarziu. Evident, exista si exceptii. Intr-una din ele, vecinu arunca cu pietre. Am zis ca-s la Bobalna. Da, batalia aia cu nume de cascaval. Bun cascaval, dealtfel. Nu ca Delaco. Sau poate ca doar nu-mi place mie.
Nu ma asteptam sa fie atat de fain orasu. Mai poutin faza cu placutele necomemorative, din pacate, cu Aristotel Cancescu. Futu-i! Am urcat pe creasta cu belvedere, unde atarna scris BRSOV ca Hollywood. Era si acolo o placuta. Cre ca am pozat orasu asta de ne-a venit rau. Dar, dupa cum ma asteptam, am cunoscut niste oameni tare faini. Artisti in adevaratul sens al cuvantului. Pictori. Organizarea Watumi, fiind la prima editie, n-a fost cine stie ce. A fost misto ca aveam bratara sa intram peste tot. Isi cereau oamenii scuze ca ne-au cerut bani de bilet. Parca eram colonei de securitate. Asa ca am incercat sa ajungem peste tot. Cea mai mare dezamagire a fost cu muzica. Stadionul liceului de sport era cam departe de restul activitatilor. N-am prins nici un workshop (asa ii zic la atelier romglezii). Drumul spre Cetatuie e ascuns, iti trebe ghid, altfel faci ca si noi 1 ora. A doua mare dezamagire a fost improvizatia: Improvizneyland. Locatia era excelenta: Bastionul Tesatorilor. Lemn, vechi, patriarhal, mirosea a istorie. Dar Improvineyland, ce joc idiot de cuvinte, au fost absolut lamentabili. Am plecat la pauza. Cre ca daca dadeam bani pe asa ceva ajungeam in camasa de forta.
Concluzie: minunat festival, minunat oras, minunati oameni. Acolo se poate face turism, ai ce vizita. Bucurestiu nu va fi nicodata asa, din pacate.

Vama Veche. Eeeh! Marea mea iubire! Cam plina de alge. Si cam neagra. I-o fi dat vreun brasovean foc de cand n-am mai fost, ca in urma cu o luna apa era limpede cum n-am mai vazut-o niciodata. Era si mai aglomerat acum, dar na, marea e mare, vama e vama, nu pot fara. M-am urcat iar pe scena, de data asta ceva blues/funk/jam session. Si am mancat si am baut. Dupa pofta inimii. M-am intors cu niste datorii colosale. Si muistii astia inca nu mi-au dat banii. Futu-i! Daca as avea bani m-as intoarce in Vama. De fapt, daca mi-ar da toti banii pe care mi-i datoreaza muistii astia, as pleca fix maine in Vama. Desi mai am trebi p-aici. Hmm! Oricum, vama e frumoasa, oricati prosti ar fi in zona. Am bagat un concert Nightloosers. AM fi bagat si Kumm, dar erau in aceeasi seara si cum ii mai vazusem … Nightloosers cu Elvis Romano. Elvis Romano e un tigan care il imita pe Elvis, in tiganeste. Caterinca. Iar Nightloosers sunt tari de tot. Au incheiat concertu cantand cu instrumentele la spate: vioara, chitara si da – clapa. A luat ala clapa in carca si topaia cu ea. Nu credeam ca se poate.
Recomandare: La Barba Neagra e o teapa si o swcumpete de inlemnesti, La Canapele e cea mai mare pizza, la pescarii la fel, teapa si scumpete, impinge tava sunt cei mai buni, cei mai tari.

Motorhead (& Moby)

4 comentarii

Ieri, zi frumoasa din zori si pana-n seara. Munca lejera, caldura mare intr-un birou mic. Si nimic, dar absolut nimic, nu-mi putea sterge zambetul tamp de pe fata. Sunt zile in care nu iese nimic. Se strica niste chestii marunte, care iti incurca absolut toate socotelile, te rup pe genunchi, te dau peste cap, si nu de 3 ori, ca Greuceanu, ca aia era de bine, poate ma transformam in castigator la 6 din 49, nu, doar o data te da peste cap, cat sa-ti incurce tot si sa-ti strice ziua. Si au fost sicane d-astea, da m-am linistit imediat. Ok, e una din zilele alea, oricum, d-alelalte nu prea am. Si ma oftic. Da ieri nu m-am ofticat. Dupa cum spuneam, nimic nu-mi putea umbri bucuria concertului ce urma. Nici macar bataia de joc a organizatorilor.

Asadar, pe la 6 si ceva intram la B’estfest. Yummy! Ayo. Hmm. Nimic. Parerea mea strict personala. Polar Suits, parca. La fel. Si ce daca? grimus. Poate griMuse. Asa da! Pacat de gay! Stiu, nu-i tocmai asta ordinea. Da chiar nu-mi pasa. Io vreau s-ajung la MOTORHEAD.

Dar mai intai Moby. Si ce daca el a fost cap de afis? Mi se rupe! Asta se intampla doar in Romania. A cantat tare bine, s-a auzit tare bine. Negresa m-a spart. Incredibila voce! Mai era si o alba, diferita, dar o voce fenomenala. Moby, la inaltimea renumelui, nici nu ma asteptam la altceva. Dar nu era cazu sa fie dupa Motorhead. Si avea o basista. O blonda, pe la vreo 1,90 care a sarit mai tot timpu cu basu in brate si care mai si dadea din cap, de parca ii parea rau ca nu e la Motorhead. Mi-ar fi placut sa sara de pe scena. S-o tot prinzi.

MOTORHEAD sunt niste zei ai rockului. Fara nici cea mai mica urma de indoiala. 3 insi care suna de parca ar fi macar 5 pe scena. ASA DA !!! Sunt putine trupe in stare sa faca asa ceva. Si cateva decenii la rand. Pai da. Pai heavy metal cu influente punk si rock’n’roll n-are cum sa nu iasa divin. Pe langa toate astea, mai pun la socoteala si ca am fost la vreo 5 metri de ei. Mai ales de Lemmy. Si au cantat. Prea mult nu puteau sa cante, ca i-am fi tinut acolo pana cadeau din picioare, dar, multumita organizatorilor de geniu, au cantat mult prea putin. Bine dracu ca au venit. Da meritau mult mai mult. Pentru ca oamenii canta: We are Motorhead and we sing rock’n’roll !!! Asa incep concertele lor. Asta da binecuvantare. Si-au inceput sa cante. S-au oprit putin la un solo de tobe demential, omu ala nu s-a oprit, n-a lasat-o mai moale, n-a incetinit ritmu ca s-o ia dup-aia iar tare, nu, el a batut rapid, tehnic si in forta tot solo-ul. Cata nevoie aveam de asa ceva. In incheiere: Ace of Spades si Overkill. Care ati ratat asa ceva, plm, nici mama omida nu mai are ce sa va faca.

Publicul, eteroclit, ca asa se poarta, cosmopolit, pardon. Unii ar zice cosmopulit, da nu e cazu. Doar ca un concert rock tre sa ramana un concert rock. E pacat si de trupa si de public.

Rockistii, cati au fost, s-au ridicat la inaltimea evenimentului. Nici nu ma asteptam la altceva. Vorbim de Motorhead. Pogo finut, prietenos. Am putut sa sar dar sa si urmaresc trupa. N-a fost dementa, dar a fost f bine.

Organizarea m-a dezamagit. Probabil ca multi s-au plans anu trecut ca Manu Chao a cantat in acelasi timp cu Nelly Furtado, parca. Asa ca anu asta sunt mai putine trupe, mai putine scene si mai multi sponsori. Ce marlanie. Ce marlanie sa pui Motorhead inaintea lu Moby. Da cat marketing, nu? Restu probabil plecau. Noi, astia cu plete si cu muzica in sange stam si la Moby, ca doar ne place. Da Motorhead e urat, nu? Adica, daca urma Manu Chao, corect, nici io n-as fi stat. Asa ca, la anu poate aduc mai multe trupe, mai multe scene si mai mult respect pt pasionati. NU AU CE CAUTA DOUA SCENE LIPITE. In afara nu exista asa ceva. Nici macar la festivaluri doar de rock. E bataie de joc. Tre sa existe un flux continuu de trupe, pt toate gusturile, daca tot vrei sa faci asa ceva. Daca nu, nu. Nu-mi pasa cati bani ai sau cati bani bagi. De scos ti-i scoti. Fa-o cu clasa. Anu trecut admiram cat a crescut festivalu. Anu asta detest cat a scazut. Singurul plus: bere la 0,4 la pret ok: 5 lei/ 1jeton. Si inca mi se mai intoarce micu ala. Dar orezu a fost fain :D.

Urmeaza Manowar !!!